pastel toamna

Se-adună-ncet, ieșind din vremea lor,atâtea frunze ce-au zâmbit cândva,atunci când, nevăzut, amețitor,un vânt le mângâia, le mângâia.Și cad șuvoi ca niște amintiripe-o masă plină încă de povești,oprindu-se din slabele rotiric-un foșnet ca o șoaptă: „Cine ești?”.– Sunt toamna voastră, toamna tuturor,un pas amăgitor spre iarna greacu albul rece singurul decorpe care peste voi îl veți … Citește mai mult