George Topârceanu – Pastel
Pastel.Din asfințit, de peste munte,Frângeri roșii de amurgSe sfarmă-n licăriri mărunteȘi-n Dunărea umbrită curg.Dar unda tulbure le-ngroapăCând, subt răchitele din vale,De-abia mai tremură pe apăCa niște coji de portocale.Acolo jos, peste cununaÎntunecatului boschet,Sclipește-n aer semilunaDin vârful unui minaret.Și parcă zugrăvit anume,Își culcă umbra până-n malOstrovul izolat de lumeCa un castel medieval.El pare-o navă fermecatăCe-a ancorat … Citește mai mult