Zaharia Stancu – Cântec În Ceață
Copacii, prea negri, ne ies în drum.Umbrele lor clătinate sunt fum.O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.Poate vântul ne poartă prin lume ori poate o stea.Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.Poate noi o mințim, poate dragostea minte.Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,Acum bâjbâim prin pădurile ceții.Ori poate pe marginea vieții.