Daniel Vişan-Dimitriu – Pași În Adânc
Treptele pe care coboram,Nu-mi erau străine, le știamDintr-un vis ori, poate – cine știe! –Dintr-un gând aprins de o magie.Le simțeam, sub tălpi, atât de moiȘi atât de adâncite-n noi,Că-mi părea plutire și urcare,Nu o coborâre oarecare.Mă-nvârteau prin miezul unui turnȘi-l credeam inelul lui Saturn,Nesfârșit sub pașii mei de viațăStrăbătând adâncul dintr-o ceață.Coboram, pe trepte, … Citește mai mult