Marin Sorescu - Pentru Păsările Dispărute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Câte păsări o fi stricat
Cerul
Până să-ți nimerească mersul
Atât de lin?
Unele erau ciudate,
Aveau penele cine știe cum,
Înfipte de-andoaselea,
Ori poate nici n-aveau pene,
Ci frunze.
Ele încercau să zboare
Până la copacul
Unde se bănuia că va apare omul,
Dar timpului nu-i plăcea
Acest zbor stângaci
Și le ștergea timpul
Cu dosul palmei.
Hai pe câmp
Să vedem ciocârlia
Arzând,
Ca o lumânare
Pentru păsările dispărute.

Eugenio Montale - Cândva Mă Uităm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cândva
mă uitam pe atlasul
păsărilor dispărute de pe fața pământului,
opera unui elev de-al lui David
care nu izbutise-n tablouri istorice de gen
ori în alte monumentale prosopopee picturale.
Reflectam la ipotetice atlasuri asemănătoare
despre vieți fără cioc și fără pene de milenii
neștiute, insecte, reptile, pești, ba chiar
de ce nu? Despre om, dar cine
să fi redactat sau consultat acest opus magnum?
Dispariția omului nu va pricinui nicio eroare
în totalul încâlcit de atâtea isprăvi
felurite, lipsite de cel ce are mijloace
de mișcare și reflexiune, materie cenușie și arte.
Poate că poezia va fi din nou salvată
de vreo fantomă singuratică, mută, rătăcindă
și invizibilă făr’ să se știe pe sine. Dar este
oare arta cuvântului scris sau rostit
accesibilă celui lipsit de cuvânt și rostire?
Aceasta e deci umila mea părere despre limbă,
un zeu lipsit de-orice dumnezeire
care n-aduce salvarea fiindcă nu știe
chiar nimic despre noi și fără îndoială
nici despre sine.

pasari disparute – Versuri.pro

Marin Sorescu - Pentru Păsările Dispărute

Eugenio Montale - Cândva Mă Uităm