Rian Roman - Pasager pe Bancheta Din Spate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răsucită rămâne șoseaua în spate
Ca filetul pe șurubul strunjit
Roata atinge pământul în puncte
Vântul rămâne în urmă uimit
Pe margine șanțul își scutură macii
Lovește strident în grauri claxonul.
Soarele e palid, apune grăbit
Porumbul speriat își apară spicul,
Strivește pedala piciorul dorit
Cum ochiul uscat își coboară pleoapa
Grăbit înțepând orizontul finit.
Stomacul ca nuca se face,
În mațe rămâne pitit.
Ce se întâmplă, întreabă-mprejurul?
Cine șofează curbat și-aiurit
Ca jocheul ce sare în șa?
Golul lăsat în urmă exclamă:
Conduce François!

Aproape Unplugged - Pasagerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Octombrie a zugrăvit pe cer
Un nor de argint, de plumb şi de oţel.
Tavanul unei camere de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Pe vârful unui bloc, o cioară
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul cât mai e până la cer.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Şi după câteva minute de tăcere
Coboară încet din blocul desfrunzit
Spre cimitirul din apropiere.
Probabil pasagerul a murit.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

pasager – Versuri.pro

Rian Roman - Pasager pe Bancheta Din Spate

Aproape Unplugged - Pasagerul