Mă consolez cu piese bune construite în timp
Nu te cunosc, nu mă cunoști, eu nu vreau să te susțin
Tot ce-am realizat a fost clădit pe umerii mei
Am fost aplaudat și mâncat în același timp de derbedei.
Ziceai că te maturizezi, că o să ai rațiune
Dar în materie de inteligență ești ultima versiune
Ai zis că tu ai lumea la picioare
Că tati are funcție înaltă și nici în cot nu te doare.

Dar vrei să-ți spun care-i aspectu?
Diferența dintre ăla căruia nu-i ajunge bugetu
E că el a muncit ani de zile pentru un salariu de 2 bani
Iar altu mai prost ia milioane cât iei tu în 10 ani.
Cât iei tu în 10 ani..

Bine, în sfârșit te-ai băgat pe sub mână
Ți-ai găsit iubita, relația va ține o săptămână
Ea îți golește buzunarele, vrea lux c****e
Și tu ai ajuns acum să-ți speli hainele-n ploaie.
Iar visezi că o să ai bani și o arzi în Ibiza
Abia acolo sunt femei ce-au pe primul plan fița
Și te-ai trezit zguduit, speriat ca-ntr-un viol
Că marmota învelea ciocolata-n staniol.

Cică pe mulți îi supăr cu piese de proastă calitate
Critici care-mi fac ziua mai frumoasă peste noapte
Și sincer mă bufnește râsu și le adresez o întrebare:
Ce ai realizat tu de-a lungul vieții tale?.
Și stau și mă gândesc ce-ar fi bine pentru mine
Și vreau să-mi zică cineva, dar nu are cine
Să amplific decibelii și progresu să-l mențin
Și stresu să-l înec într-o sticlă cu vin.

Vorbesc de mine aici, nu te-a băgat nimeni în seamă
Zic adevăruri, nu am chef de panaramă
Și flow-ul meu e concret, nu e grăbit
Am reușit să-mi fac anunțul public.

Nici când nu m-am destăinuit așa
Să o trăim cum vrem, a noastră este viața
Iar toată vorbăria nu-mi este actorie
Nimic nu ne oprește, avem o datorie.

Caut încrederea și o găsesc în tine
Ceva nou pentru noi în fiecare zi ne ține
O minte mai deschisă și pentru altă părere
Altceva nu contează, n-avem nici o avere.

Ce ei fac niciodată nu m-a interesat
De ce ei știu niciodată nu mi-a păsat
Dar eu știu cum s-a întâmplat.

Atât de uniți, chiar dacă de departe
Atât putem din inimi să stăm cât mai aproape
Credința în cine suntem mereu să o avem
Nimic nu ne oprește să-ncercăm.

Ce ei fac niciodată nu m-a interesat
De ce ei știu niciodată nu mi-a păsat
Dar eu știu cum s-a întâmplat.

Nici când nu m-am destăinuit așa
Să o trăim cum vrem, a noastră este viața
Iar toată vorbăria nu-mi este actorie
Nimic nu ne oprește, avem o datorie.

Caut încrederea și o găsesc în tine
Ceva nou pentru noi în fiecare zi ne ține
O minte mai deschisă și pentru altă părere
Altceva nu contează, n-avem nici o avere.

Ce ei fac niciodată nu m-a interesat
De ce ei știu niciodată nu mi-a păsat
Dar eu știu cum s-a întâmplat.

Aproape tot ce trăiește încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Și nu poate fi.

În vorbe e răul, în gesturi deșarte,
În tot ce pare a fi și nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem și să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari și mai buni decât este
Dat firii noastre și slavei, mai grei de iubire
Decât știm a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulți muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere și de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.

Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Strofa 2:
Nu am gardă de corp, dar am băieți gata să sară
Și gardă de suflet, forța mea interioară
Că dac-aș pune suflet la tot ce aud, m-aș trezi singur cuc
Legat de pat într-un salon la balamuc
Nu-ncerca să mă apropii de cele sfinte
Că-ți iau morții-n p**a cu tot cu morminte
Părinte, hai să ne-mpărtășim cu damigene
Dar nu-mi arăta icoana că nu pup desene
Lăsați copiii să vină la Iisus cum se cuvine
Și mamele lor să vină la mine
Să-mi zică, în caterincă, “băi, creștine, cică…
…Suntem făcute pentru tine ca paharul pentru sticlă
Nu mă cunoști și m-ai desconsiderat
Că nu repet obsesiv pe fiecare piesă “fac rap”
Nici eu nu mă cunosc și nici tu n-o să reușești
Nu-mi întinde mâna, o să cred că cerșești.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Strofa 3: Shutz
Nu știu cu ce artiști din noul val îți imaginezi că semăn
Cât timp în 13 ani în rap, nu am făcut o flegmă
Alții poate-au parte de-o oarecare cotă de celebritate
Eu pot s-afirm cu mâna pe inimă, “nu mă cunoști, frate”
Sincer, mă îndoiesc de capacitățile tale mentale
Am auzit că-i ridici lu’ Corneliu Vadim Tudor osanale
Și e durere mare că dacă sunt întrebat, chiar nu știu
Câți preferă “Autopsie” în locul unor piese Sorinel Pustiu
Știu în schimb că-i la-ndemână să înjuri pe-un forum sau altul
Un artist, acuzându-l de faptul c-a făcut pactul cu dracu’
C-a scos o piesă de radio care prinde la mulțime
Dacă toți ar gândi ca mine, nu i-ar mai asculta nimeni
Vorbim la persoana-ntâi pe piese despre ce trăim
Ce gândim sau simțim și-o facem așa cum putem și știm
Nu ne dorim cinci mii de bani ori fani forumisti mucoși
Pentru că toți atârnă la un cd moca pe net. Te recunoști?.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Strofa 2: Rappa
Nu am gardă de corp, dar am băieți gata să sară
Și gardă de suflet, forța mea interioară
Că dac-aș pune suflet la tot ce aud, m-aș trezi singur cuc
Legat de pat într-un salon la balamuc
Nu-ncerca să mă apropii de cele sfinte
Că îți iau morții-n p**a cu tot cu morminte
Părinte, hai să ne-mpărtășim cu damigene
Dar nu-mi arăta icoana că nu pup desene
Lăsați copiii să vină la Iisus cum se cuvine
Și mamele lor să vină la mine
Să-mi zică, în caterincă, “băi, creștine, cică…
…Suntem făcute pentru tine ca paharul pentru sticlă
Nu mă cunoști și m-ai desconsiderat
Că nu repet obsesiv pe fiecare piesă “fac rap”
Nici eu nu mă cunosc și nici tu n-o să reușești
Nu-mi întinde mâna, o să cred că cerșești.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Strofa 3: Shutz
Nu știu cu ce artiști din noul val îți imaginezi că semăn
Cât timp în 13 ani în rap, nu am făcut o flegmă
Alții poate-au parte de-o oarecare cotă de celebritate
Eu pot s-afirm cu mâna pe inimă, “nu mă cunoști, frate”
Sincer, mă-ndoiesc de capacitățile tale mentale
Am auzit că-i ridici lui Corneliu Vadim Tudor osanale
Și e durere mare că dacă sunt întrebat, chiar nu știu
Câți preferă “Autopsie” în locul unor piese Sorinel Pustiu
Știu în schimb că-i la-ndemână să-njuri pe-un forum sau altul
Un artist, acuzându-l de faptul c-a făcut pactul cu dracu’
C-a scos o piesă de radio care prinde la mulțime
Dacă toți ar gândi ca mine, nu i-ar mai asculta nimeni
Vorbim la persoana-ntâi pe piese despre ce trăim
Ce gândim sau simțim și-o facem așa cum putem și știm
Nu ne dorim cinci mii de bani ori fani forumisti mucosi
Pentru că toți atârnă la un cd moca pe net. Te recunoști?.

Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.

Faust:
Părerea mea, cu părere de rău, este departe
De a conta ca părere, sau de-a fi ceva aparte
Nu merită a-ți bate
Capu’ cu minți încuiate
Care-au scopul într-una să se uite-n altă parte…
Când nu-s de părere că ți-au aprobat părerea
Și părerea mea e, culmea, că cine are puterea
Ne domină, când noi, ca piesele de domino,
Cădem ușor cu toții, de la un impuls minor…
În fond, ce părere? Că degeaba-mi răcesc gura
Când tu nu ții cont de ce cred și vrei să mă închizi într-una!
Într-un an de zile, dacă am adunat minciuna
Ce-o întindeți voi ca ciuma
Și nu pedepsiți niciuna
După părerea oamenilor, v-am face noi felu’
Aliniați frumos, în underground, la Cimitiru’ Bellu!
Glumele nesărate și dusu’ cu zahărelu’
N-ascund mâinile voastre pătate în sute de feluri… Yo!
« Aveți ceva de spus? ».

EyeKon:
Părerea unora-i c-au numai drepturi, da’ nu și obligații
Părerea mea: Suprimați-i
Fără de dubitații!
Motivu’ pentru care se metamorfozează unii-n alții
Frate, e plin de duplicații!
Părerea mea este cam proastă și despre-a ta
Cum e să știi că știu cum care dintre ele-i a altuia?
Că nu-i (?) praf de copt
Deși nu ți-e dor de ea, îți lipsește grav de tot!
Părerea mea-i că dreptu’ tău de vot e-un bumerang
Azi îi pupi în cur pe cei care mâine te fac să fii-n ștreang…
C-ai capu’ plin de verde, zău
Eu ți-aș lăsa dreptu’ numai la păreri de rău!
Ești unu’ la un milion, da’ după paycheck
Ești unu’ la un milion de lei vechi!
Și ce? Vrei rap?
Ai pretenții fără playback?
Părerea mea-i că n-ai încă destui încât să îți iei Mac!
« Aveți ceva de spus? ».

Sifu:
Părerea mea-i că stilul tău rudimentar, medieval
Poti să-l expui la Bruckenthal
Dacă vrei carne Simmenthal
Pot să-ți dau fizic, și verbal,
Și analog, și digital,
Ca 25 de bare din metal
Lovind fatal…
Nimic accidental
Că sunt doar puncte de vedere
Și n-au cum să nu difere
Dacă stăm în alte sfere…
Părerea mea-i că nu tre’ să fii în tipar deloc
Tre’ să trasezi niște cărări ca Nicolae Simatoc!
În timp ce voi aveți păreri ad-hoc
Ce diferă de la bloc la bloc
Da’ nu cu mult, ci doar un strop…
Când vă văd pe Facebook, vă dau block
Nu-ți convine?
Foarte bine!
Da-ți foc la floc!
Că mulți dintre voi aveți niște opinii
De uscați brazii și pinii
Și-o tuie, și-un ienupăr…
Vă dau la m**, nu vă sufar!
Îmi bat cuie-n cufăr
Ca să am unde să-mi las părerea pentru generațiile de după….
« Aveți ceva de spus? ».

Jager:
Ești luat de prost pe zi ce trece azi mai mult ca ieri
Iar tu ești încântat de faptu’ că ți se permite s-ai păreri…
Asta-ți conferă liniște
Te face să crezi că ai niște
Drepturi, și-anumite puteri…
Dac-ai putea să știi la fel de bine ca și ei că vorbele nu costă
Ai încerca să îți transpui părerile-n fapte, și-ai măsura în cap timpu’ rămas pan’ la ripostă
Vei fi uimit cu câtă promptitudine îți vor tăia avântu’
Atât cu fapta, cât și cu cuvântu’…
Ăștia transformă-ncet încet oamenii simpli-n sclavi
Oameni decenți o viață-ntreagă se pierd acuma printre slabi..
Băncile sunt doar unele
Dintre uneltele de reprimare și supunere
Conduse din același loc indiferent care le este numele,
De-același păpușar ce mișcă mii de sfori fără măcar să-și miște mâinile…
Nu pune botu’ la discursu’ lor!
Că pentru noi n-a existat vreodată nici trecut, nici viitor…
Există doar prezent, în care nu ești altceva decât un prestator
Pe o plantație universală ce sporește bunăstarea lor…
Te naști dator, trăiești dator, și apoi mori dator…
Te-ntrebi de unde știu? În nici un caz de la televizor
Unde privesc în ochii marelui conducător
Și nu-Isărescu-n mugur de-adevăr….
« Aveți ceva de spus? »