Grigore Vieru – Paradoxuri Planetare
Prin văi cu ierbi de brumă turmaÎși paște tragic sieși urma.În fluier intră frigul, ura,Pe unde a ieșit căldura.Și-n loc de frunze, pe meleaguri,Din cosmos curg foșniri de steaguri.Visarea crește, cerul scade,Pe mări deodată Newton cade.Mistrețul roade doina veche,Se trage crucea de ureche.Și-mi alipesc, uitând necazul,De steaua cea de pradă – obrazul.