Vasko Popa – Păpădia
Galben ochi al singurătăţiiLa marginea trotuaruluiLa capătul lumii.Tălpi oarbe-i preseazăDe pântecele de piatrăGâtul.Coate subterane-i îndreaptăRădăcinileSpre negrul pământ al cerului.Răscrăcăratul picior de câineO sfideazăCu o ploaie fierbinte.N-o bucură decâtRătăcitoarea privire a trecătoruluiCare-i înnoptează-nCorolă.AstfelSe stinge chiştoculPe buza inferioară a neputinţeiLa capătul lumii