pântec – Versuri.pro

Miguel Hernandez - Ei Spun Că-S Altul Par Schimbat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ei spun că-s altul, par schimbat; / dar eu același am rămas / din pântecu-ți ... →

Rappa - Confesiuni Din Pântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ascultă, nasc multă
Lumina mușcă din inimă
E un fruct, mă, de cușcă
Nu de pădure sau câmp
Omul se naște mort
Și moare nenăscut
Căci totul normal,
are un început,
Și scopul e profan,
doar drumul lui prea sfânt
Prea scump, e o scară
Către poarta averii
Dacă viața e amară
măcar să aibă gustul berii
Prizonierii, tăcerii
Prin viul grai degeaba vrei să spui,
Dacă n-ai cui, n-ai nici bai
Și când ai cui e doar o plantă
Tu doar vara nu dormi,
eu nu dorm niciodată
Și n-o să dorm nici pe lumea cealaltă
Că în altă dimensiune înaltă
ce nu se află pe hartă
Terra e doar o haltă
ce mă saltă din mormânt
Nu mă feresc să devin,
ceea ce deja sunt, DIVIN.
Cobor cu fața ca să văd calea
Urc cu spatele ca să văd valea
Pare un urlet, exprimat printr-un cântec
Dar toate astea sunt confesiuni din pântec!
X2.
Știu că știu mult din cele de știut
Dar știu c-aș vrea
să știu adevărul neștiut
Să-l fac cunoscut
prin necunoscut
Cunoscând, conducătorul Absolut
Para univers, para ființă
Paranormal prin vers și conștiință
Ocazional mi se alocă
din necunoscut spontan un gram ideal
De absolut și nu mă refer la vodka
Însetat și întunecat
îmi caut baza și raza
nu sunt un simplu
muribund că nu sunt
Un simplu om de rând
Ce stă așteptând în fund
La coadă ca gâgâlica
Și nimeni nu e doar un oarecare
Căci toți parcurgem
în toate stările de agregare
trăim simțim la minim sau maxim
Doar la plecare devenim ceea ce suntem
DIVIN!
Cobor cu fața ca să văd calea
Urc cu spatele ca să văd valea
Pare un urlet, exprimat printr-un cântec
Dar toate astea sunt confesiuni din pântec!
X2

Nina Cassian - Maica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rămâne să-mi spun doar atâta: Nu vede. Ea nu.
Nu vede cum iarba albastră în negru trecu.
Nu-mi vede mirarea, nici umărul care cade
ca ultimul fruct al acestor priveliști nomade.
Rămâne să umblu prin numele ei de Ioană,
prin numele-n care nu-ncape decât o consoană.
Rămâne să-i caut parabola frunții inerte,
deschisă doar celei mai canonizate oferte.
Ci, nevăzătore de-mi e, nu îmi e nevăzută.
Și, noapte de noapte, obsesia mea o sărută.
Și, noapte de noapte, mă-ntorc într-un neam de femei,
și noapte de noapte, reintru în pântecul ei.

Ion Pillat - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu legănări de pântec ca o lună,
Alunecând sub gingaș val de nor.
Își mișcă rar, din umăr la picior,
Perfectul arc ce ritmic se înstrună.
Și se destinde iar, tulburător,
Când surd tambura monoton răsună.
În juru-i gloata hanului s-adună
Cu pofte și sudălmi de călător.
Dar cântărețul orb cu turban verde,
Cum suflă lung în flaut ascuțit,
Grozavul alb al ochilor nu-l pierde.
Pe fața ei, ci lasă-ntors, să-l fure
Prin suflet scări de sunet, adâncit
În jocuri de imagini tot mai pure.

Nicolas Guillen - Madrigal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pântecul tău știe mai mult decât capul
Coapsele tale știu mai multe
Această
Sălbatică grație neagră
A corpului tău dezbrăcat.
Ești semnul pădurii
Cu colierele tale roșii
Cu brățările tale de aur curb
Și crocodilul întunecat
Înotând prin Zambeziul ochilor tăi.