https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/arthur-rimbaud-antica https://versuri.pro/arthur-rimbaud-antica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87967 →]]> Gingaș fiu al lui Pan! În jurul frunții tale încununată de flori și de broboane, ochii, mingi prețioase, rotesc.
Pătați de drojdii brune, obrajii ți se scobesc. Colții tăi sclipesc.
Pieptul seamănă cu o țiteră, clinchete trec prin brațele tale blonde.
Inima îți bate în acest pântec în care doarme dublul s**. Preumblă-te, noaptea, mișcând încet această coapsă, această secundă coapsă și această gambă din stânga.

]]> https://versuri.pro/arthur-rimbaud-antica/feed 0 https://versuri.pro/george-tarnea-mit-marunt https://versuri.pro/george-tarnea-mit-marunt#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88667 →]]> Fată mare cu tulpan,
Ce-ai găsit la zeul Pan
De te-ai dus cu el pe sus
Fără nimeni să-ţi fi spus,
Fără nimeni să-ţi fi dat
Mai firesc sau mai ciudat
De-nţeles că-i dreptul tău
Să te-arunci orbeşte-n tău
Dar să nu păţeşti nimic,
Fată mare cu trup mic,
Şi necopt şi neatins?
Vatra-i rece, focu-i stins!

]]> https://versuri.pro/george-tarnea-mit-marunt/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39879 →]]> Bătrânul Pan stă rezemat cu mâna
De-un fag pleșuv în care toamna cântă.
Și-ar drege naiul, dar îl înspăimântă
Femeia despletită și bătrână.
Oftează lung și pleacă-n depărtare.
În urmă-i cântecul a stat deodată,
Iar de pe-o creangă tristă și uscată
Îi zvârle toamna frunze pe cărare.
Peste-un izvor s-a aplecat să bea.
Îi tremura de sete mâna plină,
Dar din oglindă i-a rânjit haină
Bătrâna toamnă care-l aștepta.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-pan https://versuri.pro/lucian-blaga-pan#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18215 →]]> Pan.
Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.
E orb și e bătrân.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic încearcă-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis – ca melcii – peste iarnă.
Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura își adapă zeul.
Ah, Pan!
Îl văd cum își întinde mâna, prinde-un ram
și-i pipăie
cu mângâieri ușoare mugurii.
Un miel s-apropie printre tufișuri.
Orbul îl aude și zâmbește,
căci n-are Pan mai mare bucurie
decât de-a prinde-n palme-ncetișor capșorul mieilor
și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână.
Tăcere.
În juru-i peșterile cască somnoroase
și i se mută-acum și lui căscatul.
Se-ntinde și își zice:
„Picurii de rouă-s mari și calzi,
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?”

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-pan/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-paianjenul https://versuri.pro/lucian-blaga-paianjenul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18459 →]]> Gonit de crucile sădite pe cărări,
Pan s-ascunse într-o peșteră.
Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau
și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el.
Tovarăși nu avea,
dar un păianjen singurel.
Iscoditor, micuțul își țesuse mreajă de mătase
în urechea lui.
Și Pan, din fire bun,
prindea țânțari celui din urmă prieten
ce-i rămase.
Treceau în goană toamne cu căderi de stele.
Odată zeul își cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
se plimbă pe mână.
Și-n scăpărări de putregai,
Pan descoperi mirat
că prietenul avea pe spate-o cruce.
Bătrânul zeu încremeni fără de grai
în noaptea cu căderi de stele
și tresări îndurerat,
păianjenul s-a-ncreștinat.
A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc.
Era acoperit cu promoroacă și-amurgul
cobora din sunetul de toacă.
Neisprăvit rămase fluierul de soc.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-paianjenul/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-moartea-lui-pan https://versuri.pro/lucian-blaga-moartea-lui-pan#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18481 →]]> Moartea lui Pan.
I
Pan către nimfă.
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă şi nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îţi verşi mlădie trupul gol în iarbă.
Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşte
ca guşa unei leneşe şopârle
ce se prăjeşte-n soare,
mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca pânea caldă eu te-aş frânge,
mişcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.
Nisipuri prind să fiarbă.
Vară,
soare,
iarbă!.
II
Zeul aşteaptă.
Prin mirişte se joacă
şoareci şi viţei,
iar viţele de vie
ţin în palme
brotăcei.
C-o păpădie
între buze
o aştept
să vie.
Nu vreau decât
să-mi port curate
degetele răsfirate
prin părul ei,
prin părul ei
şi-apoi prin nori
s-adun din ei
ca dintr-un caier
fulgerele-aşa cum toamna
strângi din aer
funigei.
III
Umbra.
Pan rupe faguri
în umbra unor nuci.
E trist:
se înmulţesc prin codri mânăstirile,
şi-l supără sclipirea unei cruci.
Zboară-n jurul lui lăstunii
şi foile de ulm
răstălmăcesc o toacă.
Subt clopot de vecerne Pan e trist.
Pe-o cărăruie trece umbra
de culoarea lunii
a lui Crist.
IV
Pan cântă.
Sunt singur şi sunt plin de scai.
Am stăpânit cândva un cer de stele
şi lumilor
eu le cântam din nai.
Nimicul îşi încoardă struna.
Azi nu străbate-n grota mea
nici un străin,
dar salamandrele pestrite vin
şi câteodată:
Luna.
V
Păianjenul.
Gonit de crucile sădite pe cărări
Pan
s-ascunse într-o peşteră.
Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau
şi se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el.
Tovarăşi nu avea,
dar un păianjen singurel.
Iscoditor, micuţul îşi ţesuse mreaja de mătase
în urechea lui.
Şi Pan din fire bun
prindea ţânţari celui din urmă prieten ce-i rămase.
Treceau în goană toamne cu căderi de stele.
Odată zeul îşi cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
i se plimba pe mână.
Şi-n scăpărări de putregai
Pan descoperi mirat
că prietenul avea pe spate-o cruce.
Bătrânul zeu încremeni fără de grai
în noaptea cu căderi de stele
şi tresări îndurerat,
păianjenul s-a-ncreştinat.
A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc.
Era acoperit cu promoroacă
şi-amurgul cobora din sunetul de toacă.
Neisprăvit rămase fluierul de soc.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-moartea-lui-pan/feed 0 https://versuri.pro/nicolae-nicolau-pan https://versuri.pro/nicolae-nicolau-pan#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=32474 →]]> Aș asculta uitată – o cantilenă veche
Să-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate seve;
În juru-mi cor de nimfe să-mi pară neaieve
prin mâzga adunată, milenii, în ureche.
Aș mai clipi odată din pleoapele-mi mâncate
și scânteieri mi-ar umple din nou orbita seacă
dac-aș simți, prin iarbă, cercând acum să treacă
spre baie, pe Afrodita, cu tainele ei toate.
Iar naiul în care vântul mai țiuie-n hârjoană
ar mai sălta și astăzi sub buza mea flămândă
când aș simți la pieptu-mi venind, să se ascundă
bacanta răzlețită din hora cu prihană.
Sunt singur însă-n umbra pe care-o-ntinde seara..
doar liniștea m-alintă cu palmele-i de rouă..
Mă voi topi, la noapte, mocnit, sub lună nouă..
Dar voi renaște-n muguri și-n iezi, cu Primăvara!..

]]> https://versuri.pro/nicolae-nicolau-pan/feed 0 https://versuri.pro/nicolae-davidescu-daphnis-si-chloe https://versuri.pro/nicolae-davidescu-daphnis-si-chloe#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=35189 →]]> Am cântat un cântec plin
De sonorități de-argint
Și ne-am adăpat cu vin
Din potire de Corint.
Am aprins un foc apoi,
Și-am jertfit un ied roșcat;
Vrăbiile-au râs cu noi
Și izvorul ne-a-ngânat.
Chloe și-a făcut de cap
Și-a zădărnicit lui Pan,
Cu picioarele de țap,
Somnul lui de sub platan.
Amândoi, aveam cercei
De cireși după urechi
Și, sub bolta de hamei,
Adânceam un cântec vechi.

]]> https://versuri.pro/nicolae-davidescu-daphnis-si-chloe/feed 0