Florența Albu – Pământului în Noiembrie
Îmi ești drag așa, posac, ostenit.Miezul, tare stors, s-a făcut dulce;până departepână unde întâlnești orizontul,cum te-ai întâlni pe tine,până acolo te-ai făcut cafeniu și senin.Departe, cu cerul,ești infinit;culorile voastre – cafeniu și albastru,se armonizează ca o idee cu altă idee.Dar mie mi-ești drag așa,posac, bun și uitând,cu zarea – frunte imensăabia atinsă de pasăre,prin galbena … Citește mai mult