William Carlos Williams – Pajiștea Pustie
Vast și cenușiu este cerul,un simulacrupentru toți în afară de cel ale cărui zilesunt lungi și cenușii, și –În ierburile înalte și uscateun țap răscoleșteCu coarnele pământul– Am capul în noridar cine sunt eu..?Și uluită inima-mi tresarela gândul unei iubirinemărginite și mohorâteînvăluindu-mă în tăcere.