Nichita Stănescu – La Ultimul Etaj
Ea stă singură acum la ultimul etaj,mirosul ei suav pâlpâie,orașul se îndepărtează – înhămat la câinivagabonzi și flămânziSă punem pâine pentru vrăbiiși trupurile noastre uscate și fărâmițatesă le punempentru pliscurile de argint și flămândeale zeilor nevorbitoriMai multă milă pentru stelele care răsar,mai multă compasiune pentru razade la lună,mai mult frig pentru pietrele înghețateși mie,mie, pentru … Citește mai mult