Georg Trakl – Occident – 2
O, cât de domoale-s pădurile verziAle patriei noastre,Talazul cristalinSe stinge alături de zidul surpat,În somn noi am plâns;Cu pași șovăielnici hoinărimDe-a lungul gardului de spini,Cântăreți în seara de vară,În liniștea sfântăA viilor stins strălucind departe;Umbre acum în poala receA nopții, vulturi mâhniți.Nespus de blând o rază de lună închideSemnele purpurii ale melancoliei.