Ion Caraion – Migrații

Când fumam prin iazul ce nefugărea prin viscol și pedragoste… iar câtă lene-nblidu-acelei rari risipe!.Tauri suri suiți în cumpenicârcăleau c-o moarte vienoaptea câmpului de cumpenisus în luna colilie.Iar noi rătăceam prin păduri fermecateîn carete cu miri,sub păsări, sub toatesomnoroasele cerului răpiri.Și-și răsucea toamna, ca o vulpeîn kalokagathia postumă,coada de flăcări, gâtul de gumă,când le cresc … Citește mai mult