Refren:
Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2).

Strofa A Doua:
Suntem „Paria de la patria” în „Commedia dell’arte”,
Se joacă-n două acte-înmormântări și învieri,
Să ne inscripționăm pe actele de identitate:
„Deținutul nimeni din ținutul nicăieri”!.
Ești liber să speri, ești liber să zbieri,
Ești liber să crezi că ești liber când emiți păreri,
Felicitări, stimată umanitate,
Ai evadat din temniță ca să te sinucizi în libertate!.
Că n-ai vrut adevărul, ci să ți se dea dreptate,
Te-ai păcălit încercând să te minți,
Te-ai târât milenii, în genunchi, pe coate…
…De când Divinitatea vrea coate goale și genunchi juliți?.
Copiii sunt jertfiți pe altare ecleziastice,
Capete seci fanitice ne seacă izvorul,
Au început războiul și ca să ne-mpace,
Ne-au spus c-au îngropat securea, nu și c-au dezgropat toporul!.
Simbolul libertății este zăvorul!
Vizeta celulei umane e televizorul!
Prin grația ovină, gratia e divină! Stop!
Pun bomboana pe colivie și cireașa pe mort!.

Refren:
Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2)

Refren: Ești pacoste la ușa mea,
Te iubesc, îmi spune inima.
Vreau să fac doar dragoste cu tine,
Să te am o viață lângă mine.
(bis)

Mi-amintesc de la-nceput,
Prima zi, prima zi când te-am văzut.
Ai venit la masa mea
Și m-ai întrebat așa:
Vrei să fii iubita mea?
Mi-amintesc de la-nceput,
Prima zi când te-am văzut.
Am venit la masa ta,
Dar erai cu altcineva.
Ești pacoste la ușa mea.

Refren (bis)

Dacă vreau, dacă vreau să te rănesc,
Îți promit, îți promit că doar greșesc.
Eu nu am pe-altcineva,
Doar tu ești iubirea mea,
Sufletul și dragostea.
(bis) + ești pacoste la ușa mea..

Refren (bis)