ou – Versuri.pro

Christian W Schenk - Și Tot Așa Mereu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintr-o sămânță iar un ou
Dintr-o găină ceva nou
Dintr-un război iar un erou
Dintr-un tranșeu înc-un cavou
Dintr-o pictură un panou
Dintr-un panou iarăși tablou
Dintr-o oiță un sacou
Dintr-un sacou un vechi cadou
Dintr-un creion un torpedou
Dintr-o peniță un stilou
Dintre mulțime iar un bou
Dintr-un cuvânt doar un ecou
Din ce-am avut un dominou
Din ce-am clădit un lavabou
Din ce s-a scris doar un argou
De la sămânță iar la ou
De la un nou spre un alt nou
Din nou în nou spre un alt nou..
.. așa de tristă-i viața?!

Robert Desnos - Pelicanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Căpitanul Jonathan
În vârstă de optșpe ani
Capturează-un pelican
Dincolo de Astrahan.
Pelicanul lui Jonathan,
Clocea-n zori un ou baban,
Din el ieși un pelican
Semănându-i în chip grosolan.
Iar acest al doilea pelican
Clocește și el un ou baban
Din care iese, la fel de spontan,
Un alt imitator pelican.
Și-o putem lungi din an în an
De n-am avea o omletă-n plan.

Grigore Vieru - Oul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am găsit în prag un ou, / Oușorul este nou, / Nou ca roua de ... →

Ion Caraion - Balada și Idila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Simte-n ea crescând un ou
de la roșul cocoșel.
Nu se poate prin ecou.
Deși tânăr, și pe el
pe-ndelete l-a-nvățat.
El se plimbă-n lung și-n lat
curtea-ntreagă printre frați
și visează transportați.
Azi în cer, mâine-n stufat.
Ca mai mare, luând un hap
sau un piept adânc de aer,
când și când cu dulce vaier,
ea dă ochii peste cap.
Stil romantic și tandrețe –
de la coadă, în umbrelă
ridicând o parte mică
(paralel și paralelă)
care-nseamnă va să zică
două-ori două: patru bețe.
Iar când roșul vrea mai iute,
se și-apleacă să-l ajute.

Nichita Stănescu - Egg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu pot alerga decât în direcția ochilor mei.
O, zeul, cum îmi locuiește-n creer.
Nu pot alerga decât ca patru după trei,
ca sunetul de greier după greier.
Tu, mare proprietar de creiere ce ești,
tu, care alergi numai înaintea ta,
tu, nefirescule între firești
trăiri, de pururi altceva.
Nu, niciodată nu ești tu
în centru cum e galbenul,
înconjurat și-atunci și-acu,
de corcovul, de carpenul.
O, nu există nici un ou
din care să se nască
lumea trăită rău, din nou
în lumea cea visată și cerească.
Pământul însuși nu e ou, nu, nu!
Din el nicicând nu se va naște
pământ cum naște din ecou
ecouri, împietrite, moaște.
Egg, tu nu ești, Egg, nu exiști
în timpu-n care sunt și sunt.
Pământul nu e ou, el nu
va naște din pământ, pământ,.
Să fie sfântă întâmplarea de a fi,
ales sau nu, dar pururi însuți,
mirată lacrimă care-ți ivi
înnobilând cu sine plânsu-ți.

Tudor Arghezi - Bănuțul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Auzise și Dănuț
Că un ou e cu „bănuț”
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani,
Socotind pe uși, cu creta,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere,
Ce-a pierdut și ce-a găsit!
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș cu gălbenuș.
De atunci și pan-acuș,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
A răcnit și-a mai țipat
Că măcar nu le-a mâncat,
Fierte, ochiuri sau răscoapte
La cafelele cu lapte.
El crezuse, băiețanul,
Că bănuțul-i gologanul
Sau un leu frumos și nou
Pus cumva în orice ou.
Nu știa că-i stă pe fund
Oului un gol rotund
Pentru plod și pentru pui,
Când ia trup faptura lui.
Că subt coaja strânsă caier
Stă păstrat un pic de aer,
Că trezit din nesimțire
Puiul mamii să respire.

Tudor Arghezi - Zdreanță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfenițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă-i scos din calți pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaș fără pereche.
Dă târcoale la coteț,
Ciufulit și-așa lăieț,
Așteptând un ceas și două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când și-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvățat și știe,
Și, pe brânci, târâș, grăbiș,
Se strecoară pe furiș.
Pune laba, ia cu botul
Și-nghite oul cu totul.
– „Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – „L-a mâncat! „
„Stai nițel, că te dezvăț
Fără mătură și băț.
Te învață mama minte. „
Și i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanță l-a și lepădat
Și-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcușul lui, vecină,
Zice Zdreanță-n gândul lui
„S-a făcut a dracului! „

Ana Blandiana - Oul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ți-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiți de-a pururi
Făptura singură, deplină
În care universu-ncape
Și-și este suficientă sieși,
Plutind lumina în lumină?
Ți-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Și, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit și mut
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.
Cine-a greșit și până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer și în pământ
Însingurând deodată-o lume
Ți-aduci aminte cât de nouă?
Iar lama străbătu prin mijloc,
Reinventându-ne pe rând.
Ți-aduci aminte despărțirea
Celulelor de ele înseși
Și spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Și cerul se-ncleșta în crengi,
Să nu se vadă, goală, rana
Pe locul căreia s-au rupt.
Ți-aduci aminte ce risipă
De sentimente și de vorbe,
De animale și de plante
Curgând spre-același țarm pierdut
Și așteptând sfârșitul lumii
Din care, poate, se va naște
Un ou perfect plutind pe ape
În liniștea dintru-nceput.