Otrăvire – Versuri.pro

Gheorghe Deniştean - Din Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din amintiri…
Bate vântul frunza-n dungă,
Dorul meu să te ajungă.
Bate tare, -n lung şi-n lat,
Că te-am iubit, nu-i păcat.
E păcat că m-ai minţit
Şi sufletul mi-ai otrăvit.
Mi-ai otrăvit şi inima,
Când ţi-ai bătut joc de ea.
Frunză verde trei migdale,
Vai de păcatele tale…
Păcatu-ţi fie mântuirea,
Când vei şti ce-i fericirea.
Dar în sufletul tău hain,
E doar otravă şi venin.
Buze dulci, apetisante,
Ca merele injectate…
Le săruţi, sunt dulci ca mierea
Dar sufletul, amar ca fierea.
Bată vântul frunza-n dungă,
La mine să nu ajungă…
Să o ducă cât mai departe,
De ea să nu mai am parte!

Mihail Celarianu - Garoafele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Garoafe negre care sună când le-apuci
Ca niște aur ferecat și nevăzut,
De descântat, de otrăvit și de vândut.
Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci.
Să-ți cumpăr trupul cel vrăjmaș c-un pumn de foc,
Cu foc scăzut, cu foc aprins, cu foc spuzit,
Pân’ la sfârșit, dintru-nceput, făr’ de-asfințit.
Pentru-un vârtej cu vreju-ntors în mare joc.
Din coama neagră-ai să-l auzi c-un sunet stins,
Și-ai să porneşti satanic joc sub cântul lui;
Se va-ntocmi cu aurul călcâiului,
Șuierător, pustiitor, de necuprins.
Pân-ai să cazi rotită-n brânci din jocul rupt,
Garoafe moarte-n gura neagră-a țâțelor,
Sub vijelia nentreruptelor culori,
În joc mai surd, în joc profund, pe dedesubt.

Georg Trakl - Sabat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De suflul plantelor otrăvitoare
Visez în febră sub cețoasa lună
Și simt încolăciri, să mă răpună,
Și văd, ca un sabat de vrăjitoare.
Flori sângerii cum în oglinzi curate
Din inima-mi storc patimi arzătoare
Și buzele lor atotștiutoare
Se umflă-n gâtu-mi beat, turbate.
Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,
Flori care-și pun pe buzele-mi calicii
Cu balele scârboaselor suplicii.
Menadă, una-ncolăcește-acuma
Carnea-mi, de cețuri grele ostenită
Și de cumplite-ardori amar vrăjită.

Sorin Cerin - Otrăvește cu Bună Știință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cimitirele noastre de Cuvinte,
abia își mai pot duce,
Valizele pline cu Nimicuri,
ale Viselor decăzute,
în patima Deșertăciunii,
pe care o beau,
pe la colțurile străzilor,
unui Destin al Nimănui,
care otrăvește cu bună știință,
Eternitățile Clipelor,
prin care trebuie să ne trecem,
propria Viață,
ce ar vrea să se despartă,
de Iluzia și Absurdul,
Disperării pe care o trăim.

Nava Mama - Ca Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne învârte ca pământul
Ne privește ca și sfântul
Ne adună mai aproape
Ne hrănește doar cu lapte.
Otrăvește toată apa
Liniștește
Otrăvește toată apa
Ne arată.
Ne adună mai aproape
Ne hrănește doar cu lapte
Are fețe cam o mie
Le trăiește și nu știe.
Ne învârte ca pământul
Ne privește ca și sfântul
Ne adună împreună
Să ne spună.
Ne rămâne
Ne deșteaptă
Ne hrănește
Ne arată

Aleksandr Puskin - Ancearul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Întelenit și ars de soare,
Ancearul sta ca un cumplit
Strajer, stingher în larga zare.
În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haina,
Și cu-n venin l-a adăpat
Din frunze pân’ la rădăcină.
Și picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Și se-ncheagă în amurg
Într-o rășină străvezie.
Nici păsări și nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morții vântul doar
Îl atinge și de boli se-ncarcă.
Din zări vreun nor de s-a desprins
Și i-a stropit coroana deasă;
Din ramuri, pe nisipu-ncins
Se scurge-o apă veninoasă.
Un om, chemând un om i-a spus
Spre-ancear să plece-n câmpuri arse,
Și-acela și porni, supus,
Și cu otravă-n zori se-ntoarse.
Aduse-un ram cu moarte foi,
Rășina cea ucigătoare;
Și fruntea-i galbenă șiroi
Era de-o rece, grea sudoare.
Și bietul rob abia a prins
La cort s-ajungă-n grabă mare,
Și, mort, stăpânului nenvins
I se-ntinse la picioare.
Iar prințul își unse cu venin
Săgețile-ascuțite bine,
Și moarte răspândi din plin
Cu ele-n țările vecine.