Tudor Arghezi – Osemintele Pierdute
Iubirea noastră a murit aici.Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.Atât amar de ani e de-atunci!Glicina tu, florile-ți arunci.A mai venit de-atuncea să vă asculte,Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?Voi ați rămas întorși tot spre apus,Voi creșteți toți de-a pururea în sus.N-o mai zăriți, din vârfuri, nicăieri?Știți voi ce vorbă este vorba „ieri”?.La … Citește mai mult