Marina Tvetaeva – Orfeu
Pluteau un cap şi-o liră-ncoaceŞi zări fugeau neîncetat.Ci lira-ncredinţa: – E pace!Iar buza repeta: – Păcat!.În sânge-argint, pe-arginturi sânge –O dublă urmă se scurgea.De stană-s apele adânceÎn Hebros – frate, sora mea!.Tristeţea cruntă sta să-i sapeŞi capul se ruga: – Mai stai!Dar lira-i da curaj: – E-aproape.Şi uzele rosteau doar: – Vai!.Cum nimb în zare … Citește mai mult