oras trist – Versuri.pro

Dj Project - Ești Tot Ce Am

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I. Doar când tu nu ești aici…
Tot orașul îmi pare trist…
Singură mă sting ușor…
Nu vreau să te pierd…
Și nu mă satur să te ador…

Refren:
Doar tu ești tot ce am
Și sufletul mi-atingi
E-atât de goală viața mea…
Când tu nu ești aici
Și-n gânduri te ascund
Aproape să te țin…
Dacă te pierd, dacă te uit…
Eu nu mai am nimic!!!

II. Noaptea nu pot să adorm…
Nu mai ești să mă atingi acum…
Ziua mă topesc de dor
Și nu mai vreau să plâng…
Căci lacrimi nu te aduc aici înapoi…

Survolaj - Străzi Bântuite de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În orașul acesta nu se-ntâmplă nimic
Stau toți cu mâinile-n sân și cu inima beată.
Moartea îți vine închisă-ntr-un plic
Iar ghitarile-au corzi de sârmă ghimpată.
Au vocile-nchise-n cutii de conserve
Și tac blestemând cu migală de sclav
Când frigul le umple pustiul cu verbe
În acest oraș a cânta e un jaf!
Într-o noapte ciudată un om a visat
Că-i ascunsă în râu o comoară;
O viață întreagă de-atunci a-ncercat
Să sugrume râul c-o sfoară.
Străzi bântuite de noapte
Zile cu fața murdară de praf
Cântăreți răstigniți cu ghitarile-n spate
În acest oraș a cânta e un jaf!
Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte în cioburi amare;
Pe câinii ăștia negri nu-i mai prinzi-
Și-au vândut colții pe-aripi de ghitare.
Și-au fugit în cele patru zări de-odată
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Cărându-și după ei averea toată
Închisă-n priviri ca noaptea-n morminte.
În orașul acesta cu flori de pomană
Idioții zâmbesc și au fața umană
În orașul acesta orice poți să vinzi
Chiar și palide umbre din umbre de-oglinzi.

Cezar Popescu feat Versuri: Andrei Maftei - Strada Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca din întâmplare, în orașul trist
E o stradă unde încă mai exist.
Casele de cretă poartă insomnii
Și câte-o lunetă după draperii.
De la băcănie până la șosea
Fiecare casă poartă taina sa,
Când zăvoare grele porțile închid
Ascunzând un murmur dincolo de zid.
Prin reverberații somnul le-mpresoară,
Streșinile toate urcă și coboară
Peste ziduri ‘nalte, peste ziduri reci,
Respirând mirate pașii tăi când treci.
Și din întâmplare, în orașul trist,
Pe o stradă unde încă mai exist,
Pleopa înserării va mai lăcrima,
Picurându-ți pașii spre inima mea.

Jorge Guillen - Se Așterne Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se-așterne seara. Soarele se-ascunde
Sătul de drum, sub zarea de jeratic,
Apoi, sub cerul plumburiu, iernatic,
Răpește apei, oglindit în unde.
Orașul trist, aidoma mereu
– Și mai ales când trece lin o barcă –
Cu mine, care rătăcesc și parcă
Vreau pieritor să fiu, semeț la greu.
Văzând încetineala-n care piere
Atâta frumusețe. Demn sfârșit!
Ce mândru e că poate, mistuindu-și.
În asfințit podoabe efemere
Și-a brazilor verdeață-ntunecându-și,
Să se retragă molcom în sfârșit.

Daniel Vişan-Dimitriu - Cerneluri pe Ziduri Străine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În orașul-n care norii se revarsă cu tristețe,
Pașii ei urmează calea pelerinelor răzlețe,
Pe sub ziduri și balcoane, pe sub streșini picurânde,
Peste dalele spălate de șuvoaie spumegânde.
Ține strâns, la piept, ascunsă de-o privire indiscretă,
Geanta plină de vopseluri, de creioane și de cretă,
Așteptând să treacă ploaia și să poată iar să scrie
Despre gânduri ce-o frământă și o macină de vie.
Pe un zid al unei case, ce-a fost scris, s-a șters. Oftează
Și privește înspre norii ce-o încurcă. Nu cutează
Rânduri noi să mai aștearnă, un mesaj să mai trimită
Celui care-n visuri, noaptea, îi apare și-o agită.
A tot scris pe uși, pe ziduri, pe asfalt și pe sub poduri,
Tot ce-a vrut ca el să afle, mai pe față, mai în coduri,
Dar n-a scris măcar o dată, peste zidul de adio,
Ce-ar fi trebuit să scrie. Doar de-acolo el ar ști-o.
Ploaia s-a oprit. Își scoate un penel și, din vopseluri,
Își alege pe acelea care-i par acum cerneluri
Bune de întins pe ziduri gândurile ei răzlețe,
În orașul-n care norii se revarsă cu tristețe.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Eterna căutare”)

Genius - În Orașul Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noapte, frig
În orașul ăsta, frate, nu e mai nimic
Când treci pe stradă
Ai ochii în patru părți, ai inima înghețată
Mașini, lumini, poliție în stradă
Nimeni nu te bagă în seamă
Când vii în orașul în care lumea nu mai are stare.
E noapte, e frig și nu poți să dormi
Ai inima înghețată și sufletul ți-e gol
Nu poți să crezi, nu poți să crezi nimic
Lumea te înșeală și parcă totul s-a sfârșit.
Am înțeles că viața e un coșmar
Și în lumea de afară totul e amar
Îmi pare rău că nu e doar un vis
Și îmi pare rău că orașul este trist.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
Stânga, dreapta, totul e la fel
E orașul în care unii nu au nici un țel
Pleacă, vin, speră????? mai bine
Sunt oameni simpli ca mine și ca tine.
Aha aha da da da
Orașul este trist și viața este grea
Îmi pare rău că nu e doar un vis
Și îmi pare rău că orașul este trist.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
Noapte, frig
În orașul ăsta, frate, nu e mai nimic
Când treci pe stradă
Ai ochii în patru părți, ai inima înghețată
Mașini, lumini, poliție în stradă
Nimeni nu te bagă în seamă
Când vii în orașul în care lumea nu mai are stare.
E noapte, e frig și nu poți să dormi
Ai inima înghețată și sufletul ți-e gol
Nu poți să crezi, nu poți să crezi nimic
Lumea te înșeală și parcă totul s-a sfârșit.
Am înțeles că viața e un coșmar
Și în lumea de afară totul e amar
Îmi pare rău că nu e doar un vis
Și îmi pare rău că orașul este trist.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.
În orașul trist
Luminile se aprind
Lumea e rea
Și viața este grea.

Greenish - Rază de Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te scoli de dimineață
Te uiți în orașul trist, ooo
Nimic nu pare la fel
Cum era aseară-n vis, ooo
E negru și e fum
Și simți că nu mai poți
Și-ai vrea să fugi acum
Să scapi de el și de toți, ooo.

Refren x2: Dar parcă de undeva de sus
Rasare-o rază de soare
Și-ai vrea pe ea încet să urci
Să scapi de orașul ce doare
Te uiți plângând în fața ta
Și vezi copacul ce moare
Încerci cu greu să îl ajuți
Dar lumea n-are culoare.

Te plimbi aiurea printre străzi
Și totul pare pustiu, ooo
Ți-e frică de orașul negru
Și cerul fumuriu, ooo
Ai vrea să fii din nou copil
Să crezi că totu-i frumos
Dar timpul trece ca un fum
Și orașu-i dureros.

Refren x2:
Dar parcă de undeva de sus se vede raza de soare x 4

Fadwa Tuqan - Orașul Meu E Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În ziua-n care cunoscurăm moartea și trădarea,
se retrăgea mareea,
fereastra văzduhului se-nchise,
și-orașul meu își reținea suflarea.
În ziua-n care se destrămau talazuri
și-n care-ngrozitoarea pasiune își etalase chipul,
speranța devenea cenușă;
Orașul meu, cel trist, se sufoca
și-și înghițea durerea.
Fără ecouri, fără urme,
copiii, cântările s-or pierde.
În timp ce se dezbracă, cu talpa-nsângerată,
tristețea se târăște prin oraș;
o liniște înfiptă ca un munte,
obscură ca o noapte;
tăcere-ngrozitoare, târând
a-nfrângerii și-a morții greutate.
O, tristul meu oraș cel amuțit!.
Se pot incendia în timpul recoltării
și fructele, și grâul?.
E dureros acest sfârșit de drum!.

Mi ciudad está triste.
El día en que conocimos la muerte y la traición,
se recogió la marea,
las ventanas del cielo se cerraron,
y la ciudad contuvo sus respiros.
El día del repliegue de las olas, el día
en el que la pasión abominable abrió la cara,
la esperanza se redujo a cenizas,
y mi triste ciudad fue asfixiada
tragando mientras el dolor.
Sin ecos ni signos,
los niños, las canciones, se perderán a sí mismas.
Mientras se desnudan, cubiertos de sangre los pies,
la tristeza se arrastra por mi ciudad,
un silencio plantado como la monta,
oscuro como la noche
un terrible silencio que transporta
el peso de la muerte y la derrota.
¡Ay, mi triste ciudad enmudecida!.
¿Las frutas y el grano pueden por lo tanto ser quemados,
en el tiempo de la cosecha?.
¡Doloroso el final de la ruta!