Cosmin 13 - Atlantis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atlantis, orașul din nicăieri
Acolo unde cuvintele nu se aud
Acolo unde ieri te priveai din viitor
Și te vezi în reflecția altor semeni
Altor oameni, acolo unde te poți citi ca o carte
Dar pierzi paginile și tre’ să începi de la capăt
Acest oraș este adânc ascuns în scursuri de suflet
Acest sunet se identifică imediat când îi calci pragul
Umani ca noi, fețe corupte ca voi
Ascult Murubutu în căști și sunt gata să nu vă declar război
Gata să nu găsesc definiția răului
Și să dispar în abisul acestui magnific oraș
Acest film mental este doar un scurt metraj
Semnat UnuTrei.
E Atlantis, orașul din nicăieri
Acolo mă refugiez când rămân fără puteri
Cad în abis și nu aterizez
Pe pământ, rămân aici, semnat UnuTrei (x 2)

Nicolae Neagu - În Orașul Poc-În-Plic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În orașul Poc-în-plic
din ținutul Poc-în-bască
e un lac cât un ibric
și-n ibric: pești, raci și-o broască.
Cum am spus? Cât un ibric?
Eu vă rog să-mi dați iertare.
Lacul despre care zic
e, mă tem, ceva mai mare.
N-aș putea să spun cu cât,
fiindcă n-am cântar, nici sfoară,
dar de intri pân’ la gât
îți rămâne capu-afară.
Cineva n-a priceput?
Să se mute mai în față.
După cum s-a mai văzut,
cine stă acolo, -nvață.
Dar ne-ntoarcem înapoi,
lângă lacul din poveste.
Să rămână între noi:
lac ca ăla nu mai este.
Pe deasupra e rotund
și-n adânc e ger și zloată.
Cine intră prea afund
nu se-neacă dacă-noată.
Dacă, însă, n-a-nvățat,
n-aveți grijă, n-o să piară.
Un sistem automat
face plici! și-l scoate-afară.
după care, din motor,
iscă valuri mari cât casa,
peștii, scoși din somnul lor,
amețiți, îndeasă plasa.
Însă racii fac ce fac –
deși, vai! se-ncurcă-n clește
și când broasca țipă: Oac!
taie plasele cu pește.

oraș imaginar – Versuri.pro

Cosmin 13 - Atlantis

Nicolae Neagu - În Orașul Poc-În-Plic