oras gri – Versuri.pro

Daniel Iancu - În Orașul În Care Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
orășenii pe trotuare,
merg ținându-se de mână

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de sub vechile umbrele
ce suspină și se-ndoaie
umede de-atâta ploaie
orășenii pe trotuare par păpuși automate
date jos din galantare.

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
nu răsună pe trotuare
decât pașii celor care merg,
ținându-se de mână,
numărând în gând cadența
picaturilor de ploaie
ce coboară din umbrele
din burlane și din cer..
cu puterea unui ser
dătător de viață lentă,
monotonă, inutilă și absentă..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
un bătrân și o bătrână,
două jucării stricate,
merg ținându-se de mână..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de trei ori pe săptămână
de trei ooooori pe săptaaaamaaanaaaa

Gellu Dorian - Dragostea și Felurile Ei de-a Uri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În orașul în care locuiesc, pe o stradă anume, într-un bloc jupuit,
într-un apartament mereu încuiat,
într-o cameră locuia o femeie a cărei fotografie am văzut-o zilele astea
într-un ziar online sub titlul Dispariție misterioasă,
nici nu mai știam că există,
plecase de mult undeva în lume, spuneau vecinii, care o știau tot timpul
pe balcon, hrănind iarna vrăbiile cu firimituri de pâine,
făcând semne discrete cu mâna celor ce știau că acolo
era loc de boțit cearșafurile peste noapte,
dar nimeni nu era sigur de acest lucru,
nici păsările nu mai veneau la fereastra ei,
de după care doar umbra făcea iluzii în mintea celor care
treceau pe acolo și nu mai aveau unde înnopta.
ce lume era altădată, ce vise s-au risipit,
toți bărbații erau fericiți, vrăbiile
prăseau sub streașina șarpantei,
podul era plin de șoareci,
apartamentul plin de țânțari,
zgomotul era doar o șoaptă discretă spusă printre buzele
ocupate de buze.
acum tăcerea este înfiorătoare, orașul este același, leneș, murdar,
strada aceeași, doldora de mașini parcate pe trotuare,
blocul plin de graffiti și desene obscene,
apartamentul deschis, camera goală,
spre fereastră mii de ochi își rodesc amintirile
ca pe niște ciuperci viermănoase.
târziu, un cortegiu murmură trist prin oraș,
mii de vrăbii cad pe pământ,
privesc fotografia și nu o mai recunosc pe acea femeie
care locuia în acea cameră din acel apartament de pe strada
din orașul în care și eu locuiesc ca într-o rubrică de ziar
la Dispariții misterioase.

Ion Minulescu - Acuarela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Merg ținându-se de mână,
Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Și se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare.
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadența picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Și din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viață lentă,
Monotonă,
Inutilă
Și absentă..
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ținându-se de mână..

Anthony - Orașul Gri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te strig, te caut prin orașul gri
Prins în jungla asta de beton, nu te pot găsi
Mă plimb pe străzi pline de oameni
Îmi ceri să găsesc ce am pierdut, inima din piept.
Dar tu nu ești aici, am fi fost fericiți
E și mâine o zi, te caut orice ar fi
Dar tu nu ești aici, suntem doi rătăciți
De ce mă lași să fiu singur, ooh, singur.
Te-am căutat unde răsare
Soarele ce a trezit dragostea ce a trăit
Te-am căutat, unde-ai fost oare
Unde crezi că am greșit, oare prea mult am iubit.
Și acum plâng iarăși ochii mei
De dorul ei, al dragostei
Ajungi să nu mai știi ce vrei
De dorul ei, al dragostei.
Alerg prin vânt, uneori cred
Că oriunde mă duc, mă învârt doar în cerc
Am doar imagini cu noi când zâmbeam
Când simțeam că iubeam, ce frumos noi visam.
Dar tu nu ești aici, am fi fost fericiți
E și mâine o zi, te caut orice ar fi
Dar tu nu ești aici, suntem doi rătăciți
De ce mă lași să fiu singur, ooh, singur.
Te-am căutat unde răsare
Soarele ce a trezit dragostea ce a trăit
Te-am căutat, unde-ai fost oare
Unde crezi că am greșit, oare prea mult am iubit.
Și acum plâng iarăși ochii mei
De dorul ei, al dragostei
Ajungi să nu mai știi ce vrei
De dorul ei, al dragostei.
Te-am căutat unde răsare, unde ești
Nici unde apune n-ai fost oare, unde ești.
Și acum plâng iarăși ochii mei
De dorul ei, al dragostei
Ajungi să nu mai știi ce vrei
De dorul ei, al dragostei

Unq' - Orașul Gol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.

Strofa 1:
Simți durerea, frățior? Înțeleg, e complicat
Simți că nu mai poți și duci o viață de c***t
Oraș fără culoare, nimic nu e frumos…
Sentimente ce te-ntorc pe dos ca la stors.
Oare câți au mai încercat să zâmbească din nimic?
Când simt pragul nebuniei ce bate-n ușă subit..
O dai că ești okay.. până dai de acel tip de om fix
Care te simte și te descarci, și pici, când pe aici.
Cam toți vor ce ai tu, tu ori vrei ce vor ei ori nimic
Zici că te-ai lăsat dar tot mai torni un pic,
Când e prea complicat să explici și parcă nimeni nu înțelege
Și te simți singur pe lume și apropiații vor să plece..
Și te minți că ești ok, că nu crezi în ce gândești
Dar ce te faci când aflii că urmează să-nebunești?
Să trăiești închis în tine e cea mai neagră povară
Totul doare frate, dorul doare frate, ești o fiară..

Refren:
Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.
Fie soarta și amară, orașul meu este gol
Oamenii d-odinioară, trăiesc legați în interior
Orașu’-ncepe să doară, și stomacul este gol
Oamenii d-odinioară, sunt morți în interior X2.

Strofa 2:
Cartierul e lipsit de băieții brigăzii,
Și când ies la țigară aud doar mașină de spălat străzi
Am devenit străin cu mine, și refuz să conviețuiesc
Cu un creier ce m-obligă să dansez pe vers.
Am trăit atât de trist râzând în fiecare zi
Ziua plutind peste voi și noaptea în poezii
Vin sărbătorile, fără viață, fără noapte de ajun
Cum să bucur când n-am avut nici măcar brad de crăciun?.
Când ceru’-i gri, și ceru’ gurii e secat, n-ai înțelege
N-ai trăit tu într-un apartament fără să ai măcar apă rece
Noi trecem prin rele, devenim mai răi, pe zi ce trece
Să te întrebi ce se petrece, nu se cuvinte, viața merge.
Înainte, dar nu ca-nainte, deci înainte de toate
Doar ție să îți pese când tu știi că ai dreptate
Multe umbre sunt moarte, de când trăiești doar în noapte
Și ar mai fi multe de spus dar știi și tu că-s neexplicate.