oras antic – Versuri.pro

Cincinat Pavelescu - Veneția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veneția adoarme-n valuri…
Pe când amurgul trist răsfrânge,
Pe mare-n larg și spre canaluri,
O lată purpură de sânge,
Brodată-n aur și lumină
Ca vechea-i mantă de regină!
Nimic nu mai ne-aduce-aminte
De viața ei de glorii plină,
Decât bătrânele morminte
Și catedralele-n ruină;
Și glasul mării ce străbate
Pustiul vechilor palate.
Și când Veneția blajină
Duios se tânguie de soartă,
Pe turle, blonda lună plină
S-așază-n mila ei supremă,
Ca cea din urmă diademă
Pe-o frunte de regină moartă.

Lucian Blaga - Oraș Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci – arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.
Sub porți ființele somnului
intră – câini roșii și griji.
Pe uliți subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.
Vânt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
o clipă s-arată și pier.
Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte și-a stins.

Adam Puslojić - Elada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Până la primul tău oraș
drumul e lung
cât o viață de om.
Orașul de piatră
și porțile
care-l deschid
trăiesc de-o mie de ani.
Țara întreagă e
în picioare.
Îi oferi un scaun,
semn că cineva
câștigase războiul
pe vecie.
Eladă,
filosofii tăi
își cususeră gura cu piatră.
Și acum porțile
nici nu se mai închid.