oprimare – Versuri.pro

R. A. C. L. A. - Templul Suferinței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I:
Am încercat să urc pe treptele ce leagă iadul de lumina zilei,
Dezgustat de calvarul vieții duse la cheremul milei.
Mult mai jos mâinile se înalță după ajutor,
Zeul le dă la topor în abator.
Dedesubt, cu fiecare treaptă ce coboară,
Te afunzi, pătrunzi adânc în lumea barbară,
Pedepsită să stea cât mai departe de lumină,
Prea tare-i torturată lumea ce leșină.
De teroare toți se-ngrămădesc să evadeze,
Din subsol – cât mai sus – ceva să-i lumineze.
Stupoare: deasupra întunericul-i mai mare,
Din beznă vor primi în plin lovitura care
Îi va arunca din nou printre grămăzile de carne
Ce-s zidite-n temelia unui templu de teroare.
Sub dalele de piatră presați de suferință,
Greutatea ce-i apasă îi desparte de credință.
Prostie, da… toți se pleacă, nimeni nu încearcă
Să perceapă provocarea la revoltă aruncată-n isterie
De zeul fericit de acalmie
Ce dă cu tifla robilor căzuți în agonie.

Refren:
Niciodată nu veți evada de aici,
Din templul pe care dracu’ l-a scornit.
O să plezniți de lovituri de bici
În templul suferinței de demonizați clădit.

II:
Deasupra noastră hohotește zeul care în puterea-i zdrobitoare
Scormonește cu vatraiul prin tăciunii-ncinsi care
Se aprind, dar se sting prea repede înecați în
Putrefacția vieții de rădăcinoasă de pământ.
Degeaba încearcă robii să ridice capul sus
Că soldații Domnului îi pun din nou unde i-au pus.
Din nou zidiți în temelii vor încerca să iasă,
Iadul, da… damnării ospitaliera casă.
Zeul ignorant nu vede asfixiații morți în bloc
Ca-ntr-un film de groază de Hitchcock.
Scaldat în lux, lui, lucifericului demiurg
Nici nu-i dă prin cap c-am putea scăpa de jug
Și de sus nu ia în seamă creaturile naive
Ce se prada între ele: jaf… Fără motive.
Lumea fabuloasă ce i se zbate la picioare
E stâlcită-n nepăsare, nepăsare, nepăsare,
Când aruncă rămășițe de mâncare pe vecie,
Bietele insecte-s condamnate la trofilaxie, da…
Noul sibarit privind peste moșie
Intonează imnul sclavilor răpuși de căprărie:

Refren:..

III:
Din întuneric razbat coleric
Urlete de revoltă rabufnesc isteric
Pe gramezi de carne urcă-n sus sinucigași
Hotărâți să pună capăt vieții de borfași.
Bizar aprozar… tablou de coșmar…
Tot templul duhnește a hoit la grătar.
Pe ziduri se văd dârele de sânge
Înegrite de funinginea cadavrelor arzânde.
Peste tot răscoala din temelii
Se-aude ropotul celor ce strigă: fie ce-o fi!
Coloane de atrofiați de foame urcă treaptă după treaptă
Hotărâți să pună capăt batjocurii de baltă.
Cu mâna pe bardă ucid ultima gardă,
Zeul în credulitatea-i oarbă nu poate să creadă:
Sclavi la mansardă! Creaturile din gene
Îl macelăresc. Țâșnește sânge din vene, e
Bătut în cuie, răstignit cu capu-n jos pe crucifix
E ars pe rug când ceasul bate 12 noaptea fix.
666! Satanizații în prostia lor
Desemnează la beție un nou conducător
Din popor… Noul zeu decreta stare de urgență
Iar! Soldații Domnului omoară în demență
Mansarda e din nou un nou subsol
În templul în care noul zeu zice domol:.

Refren:.

Eugen Cioclea - Cămașa de Forță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi se spune că m-am născut în cămașă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreți de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strânge?.
Nu vi-i de-ajuns că din fașă o port, –
fiu-meu s-o moștenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.
Ruptă-i în umeri. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înțelept.
Forța decide.

Nazim Hikmet - Cea Mai Ciudată Creatură de Pe Pământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ești asemenea unui scorpion, frățioare,
trăiești în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Ești ca o vrabie, frățioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Ești ca o scoică, frățioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Ești înfricoșător, frățioare,
cum este gura unui vulcan stins.
Nu unul,
nu cinci –
din nefericire sunteți milioane.
Ești ca o oaie, frățioare,
când ciobanul își ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
și alergi, aproape mândru, către cuțitul măcelarului.
Vreau să spun că ești cea mai ciudată creatură de pe pământ –
mai ciudată chiar decât peștele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
Iar oprimarea există în această lume
datorită ție.
Iar dacă ne este foame, suntem obosiți, mânjiți de sânge,
zdrobiți ca strugurii în teasc pentru vin,
vina este a ta.
Sufăr mult că trebuie să-ți spun asta,
dar cea mai mare vină, dragul meu frățior, este a ta.

Tudor Arghezi - Galere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zgomotul de lanțuri multe
A trecut prin curte,
A ieșit lung pe porți
Printre vii și printre morți,
Târâș, grăpiș,
Prin păinjeniș,
Ca o fiară bolnavă de rugină.
În potcovăria cu clăbuci de lumină
Lăcătușii le-au bătut călare
O verigă-ntre picioare
Și la glezna mâinii,
Ca să poată hodinii stăpânii,
Cât, munciți pe caldarâm,
Hoții trec dintr-un tărâm într-alt tărâm.
O șchiopătare de vulturi căzuți din stele
Prin oțătitul întuneric tare;
O răstignire fără cruci și fără schele.
O Golgotă șeasă, fără altare.
Pasul strâns lângă pas
Merge-mpiedicat ca un compas,
Și palmele, unite cu ciocanul, cătușa și pila,
Parcă se roagă, cu de-a sila

Aron Cotruș - Trufași, Mișelnici Stăpâni!…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trufași, mișelnici stăpâni!
O zi
va veni,
cu aripi sălbatice de vijelii,
când crunt ne-or scăpăra cazmalele-n mâini…
Atunci,
atunci…
smulși, rupți din munci,
ieșiți din minți,
cu pumni fierbinți,
cu-oțelul nostru tot,
zdrobi-vom celor ce-n picioare ne calcă,
bot scârnăv după bot
și falcă după falcă!…

Vasile Copilu-Cheatră - Batǎ-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Batǎ-te roșie ciumǎ,
Cǎ ne-ai dat doar mǎtrǎgunǎ,
Și ce-a fost averea noastră
A rǎmas acum sihastrǎ.
Ne-ai luat chiar și cenușa,
Din bordeie chiar și ușa,
Ne-ai pus lanțuri la picioare,
Apa dulce din izvoare
Tulburat-i sǎ nu bem
Doar rǎsmerița-n blestem.
Batǎ-te roșie ciumǎ,
Toatǎ țara te suidumǎ,
Te suidum și eu cu frații
Ce-s în ocne dupǎ gratii.

Ady Endre - Nepotul Lui Gheorghe Doja

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu sunt nepot dintr-ai lui Gheorghe Doja,
Plângându-mi neamul, nobil opincar.
Hei, domni, mai bine-ar fi să stați de vorbă
Cu cei ce poartă coasa, căci Vara e de jar.

Vara-i de jar şi coasa-i dreaptă iar,
Hei, domnilor, pumni albi şi răi şi moi,
Ce-ar fi de-ar fi ca oastea pribeagă a lui Doja
Cu groaznică mânie să vină peste voi?.

Poporul dacă vine, hei, domni, ce va mai fi?
Şi din cetăţi tâlhare-ncotro vă trage soarta,
Oşti laşe? Când cu vuiet uriaş ne vom propti
Să-nchidem poarta?

Altar - Necenzurat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

M-au declarat persona non grata
Au încercat să mă facă să tac
M-au exilat fiindcă tot ceea ce-am spus era adevărat
M-am întors pentru că nu am renunțat
Voi rămâne ferm perfect poziționat
Nu mă las exploatat, am fost la fel ca tine dar am evoluat
Acuzat pe nedrept
Ascultat permanent
Abordat incorect
Admirat în secret
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Totul a început undeva în trecut
Când cetățeanul frustrat s-a emancipat
S-a săturat să fie oprimat
A început să protesteze, s-a revoltat
Iritat, regimul a încercat să-i vină de hac,
L-au avertizat
Au încercat să-l anuleze
L-au izolat
L-au închis ermetic într-un spațiu limitat
Acuzat pe nedrept
Ascultat permanent
Abordat incorect
Admirat în secret
Acuzat pe nedrept
Ascultat permanent
Abordat incorect
Admirat în secret
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac
Necenzurat – fa-mă dacă poți să tac