Sofia Vicoveanca – Omul În Lume-i Ca Și Iarba

Omul în lume-i ca și iarba,Trăiește mai mult cu vorba,Pe iarbă-o pasc oileȘi pe om nevoile.Iarbă-o fost și mai rămâneNumai omul nu-i ca mâine,Pe iarbă-o pasc viteleȘi pe om gândurile.Primăvara când soseșteIarba iară înverzește,Dar omul de-mbătrâneșteÎn veci nu-ntinerește,C-așa-i viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i.

Sofia Vicoveanca – Omul În Lume-i Ca Și-o Floare

Omul în lume-i ca și-o floareÎnflorește și-apoi moare,Pe flori le rup feteleȘi pe om păcatele!Florile în sărbătoriLe port fete-n cingători,Iar flăcăi la pălărie,Viața-i scurtă nu se știe!De cum dăm în primăvarăFlorile-mbobocesc iarăPrin livezi și prin fâneață,Omul-i trecător prin viață!C-așa-i omul trecătorCum îi cerul plin de norBate vântu-i risipește,Omul-n veci nu-ntinerește,C-așa-i viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i!