omenesc – Versuri.pro

Michael Jackson - Human Nature - Omenesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privind afară
Peste tot în timp de noapte
Orașul îmi face cu ochiul adormit
Aud vocea ei
Îmi atinge fereastra
Și îmi face semne dulci, seducătoare.
Scoate-mă
În timpul nopții
Cei patru pereți nu mă vor ține în seara asta
Dacă orașul acesta
Este chiar un măr
Atunci lasă-mă să mușc din el.
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce îmi fac ei asta, de ce?
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce mă face să mă simt așa?.
Ajuns afară
Pentru a atinge un străin
Ochii „electrici” sunt peste tot
Am văzut acea față
Ea știe că pe ea o privesc
Ei îi place felul în care mă uit la ea.
Privind afară
Peste dimineața
Când inima orașului începe să bată
Ajuns afară
I-am atins umărul
Visez pe stradă..
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce îmi fac ei asta, de ce?
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce mă face să mă simt așa?

Jorge Guillen - Omenescul Efemer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zum Augenblicke dürft ich sagen:
Verweile doch, du bist so schön!
(FAUST, 2, V).
Rămâi, tu, interval numit viață,
Viață sacră, care-acum dispari
Murind încet
Fără vreun nimb de infinit
Și nici făgăduință de-absolut,
Frumoase clipe azi, urâte mâine,
Dar vii și dragi mereu, căci sunt reale
Când dincolo ajungi, ofrande sunt:
Pământul, apa, focul le-au adus,
Și aerul ce-i astăzi transparent,
Iar mâine greu și-necăcios,
Ofrande naturale
– Ori poate și divine –
Cu-o forță superioară ce dorește
Ca eu s-o stăpânesc
Și s-o supun la un nivel uman,
De echilibru-aici, pe câmpul nostru,
Recunoștință e și e iubire.
E veșnică Elena?
Eu vreau doar omenescul efemer.

Ryu - Omenesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îndată ce răsar primii muguri de rugină,
Totul evoluează spre ruină,
E multă durere, toată Terra suspină,
E nevoie de multă mizerie,
Iar Chirilă are dreptate – „americanii-s de vină”.
Nu știu ce fac, ce nu fac,
Da’ nu poți să te f**i că vin și ei c-un steag.
Frumos cum sună,
Da’ marketingul nu-i o știință, e o minciună.
Adesea în povestea magică
Se omite partea tragică.
Orice diferend c-un seamăn
Jocuri de culise cheamă,
Că omu’ n-are demnitatea unui animal
Să se bată onest pe hrană.
Însă totu-i firesc,
E omenesc,
E omenesc.
Din metropole până-n deșerturi,
Banii se muncesc la periferie, da’ se-adună-n centru.
Cunoaște periferia,
Aici nimic nu pică din cer, nici măcar Messia.
Cu cât mai săraci zăluzii,
Cu atât mai dispuși să cumpere iluzii.
În jur, aceleași blocuri gri –
Se erodează odată cu speranța – în fiecare zi,
Până când orice vis
E interzis.
E muzică de petrecere în clubul tău exclusivist,
Da’ io cân’ merg pe străzi aud același flaut trist,
Molcom, îmi port chipu’
Unde mă duce timpu’,
Plutesc p-un evantai de stări
Spre alte zări,
Spre nicăieri.

Omar Khayyam - Și-Astfel Omenescul și Divinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și-astfel Omenescul și Divinul
Își vor contopi-n sfârșit Destinul:
Cu Ieri și Mâine-n Azi, vom fi Eterni;
Și abia-atunci și-o pierde harul, Vinul.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Friedrich Nietzsche - Cu Privire la: „Omenesc Preaomenesc”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De când mi-a rodit această carte, mă chinuie dorul
și rușinea,
Până ce asemenea plantă nu-ți va înflori și ție,
mai frumoasă și mai roditoare.
Gust de pe acum fericirea de-a fi ca Mai Marele,
Când el se bucură de belșugul roadelor sale de aur.

Mireasma din Sorrento nu adie, nu?
E doar sălbatic munte, stâncă rece?
Și soare ca de toamnă? Singur sunt acu?
Din mine-n carte doar o parte trece:
Pe cea mai bună parte o jertfesc pe-altar
Prieteniei, ce mamă-mi fu, și doctor chiar.

Prietenă! Acel ce cutezase de credința-n cruce să te mântuie,
Îți trimite-această carte: dar el însuși înaintea ei își face cruce.
Cine are multe de vestit
Tace-n sine multe, gânditor:
Cel s-aprindă trasnetul sortit
Trebuie mult să fie nor.

Nicolae Labiș - Elan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E tare omenesc, o știu,
Să-ți placă-n zboruri aprig,
Să te avânți peste pustiu
Cu-aleanul de jăratic.
Să-ți fie caii tari și iuți,
Să-ți cânte zurgălăii
Și plin de flăcări să săruți
Nemărginirea văii;
Chiar dacă drumul ți-i sortit
Curând să ți se frângă.
Și în abisuri prăbușit
Elanul să se strângă.
Chiar dacă drumul mi-i crăpat
Aproape ori departe,
Vreau pin’ la capăt să-l străbat
Prin ghețurile sparte;
Voi coborî și voi urca..
Oricum, la fel de bine.
Câta-voi de-oi putea cânta
În vremea care vine.