om pe scări – Versuri.pro

Mircea Vintila - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos nimic.
În jos ce? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care au fost,
Și-n sus și-n jos și-n luni de zid
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Odată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Vecine, domnule străin
Nu înțeleg ce aveți cu mine?
Știu scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe aici,
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri.
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fim baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Și acuma vă implor zâmbiți,
În lumea plină de urmări,
Voi care fard și ciori prăsiți,
Întunecați și spălăciți,
Lăsați-mă să fiu pe scări.

Pasărea Colibri - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Și-n sus și-n jos și nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine ulucind prin garduri.
O dată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât căzute foste garduri.
Vecine, domnule, străine,
Nu înțeleg ce-aveți cu mine
Știu, scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însuși poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un corb nervos la moartea mea.
Și-acuma vă implor zâmbiți
În lumea plină de urmări
Voi care farduri și ciori prășiți
Întunecați și spălăciți
Lăsați-mă să fiu pe scări!
Na na na Na na

Phoenix - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În lumea plină de urmări, eu sunt un om pe niște scări.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost și-n sus și-n jos și unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori, vecina mea prășește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări, și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niște scări, și-un câine bulucind prin garduri.
Dacă de mai multe ori, căci ce pot fi aceste garduri,
Decât căzute foste scări, decât căzute foste garduri.
Decât căzute foste scări, decât căzute foste garduri.
Vecine, domnule, străine! Nu înțeleg ce-aveți cu mine,
Știu, scările ne sunt comune, dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuși poate spune că am ambiții foarte mici.
Portarul însuși poate spune că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă, de ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.
Vecinul meu prășește ciori, vecina mea prășește farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, și mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.
Și mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu-n baladă, și fiindcă eu nu am o stea,
Accept, râvnesc, visez să cadă un corb nervos la moartea mea.
Accept, râvnesc, visez să cadă un corb nervos la moartea mea.
Și-acuma, vă implor, zâmbiți, în lumea plină de urmări,
Voi care fard și ciori prășiți, întunecați și spălăciți, lăsați-mă să fiu pe scări.
Întunecați și spălăciți, lăsați-mă să fiu pe scări.

Adrian Păunescu - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
În sus ce e, în jos nimic,
În jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Și-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost, nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori,
Vecina mea prășește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Dacă de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri?
Decât căzute foste scări,
Decât căzute foste garduri.
Vecine, Domnule, Străine,
Nu înțeleg ce-aveți cu mine.
Știu, scările ne sunt comune,
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuși poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă,
De ce vă supărați când vin?
Agale, talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin.
Vecinul meu prășește ciori,
Vecina mea prășește farduri,
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi,
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu baladă,
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea.
Și-acuma, vă implor, zâmbiți
În lumea plină de urmări,
În care fard și ciori prășiți
Întunecați și spălăciți.
Lăsați-mă să fiu pe scări.