Oltul – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Oltule, Pe Malul Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oltule, pe malul tău
Haiducea bunicul meu
Și-acasă când se-ntorcea
Multe isprăvi povestea:
Câți bogați a scuturat,
Câți săraci a ajutat
Să-și cumpere car și boi,
Să-și ridice case noi.
Oltule, haiducule,
Tu care-ai tăiat Carpații
Ca să ne unești cu frații,
Ca să ne unești cu frații,
Multe amintiri mai ai
De la Mircea și Mihai,
Că pe fiecare val
Veneau lacrimi din Ardeal.
Oltule, Oltețule,
De-ar vedea bunicul meu
Ce e azi pe malul tău
Tare s-ar mai bucura
Și mult s-ar mai minuna,
Și mult s-ar mai minuna
Că astăzi apele tale
Învârtesc hidrocentrale
De lumină satele
Și toate cărările.

Octavian Goga - Oltul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oltul.
Mult iscusita vremii slovă
Nu spune clipa milostivă
Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul
Şi veselia deopotrivă.
Mărită fie dimineaţa
Ce-a săvârşit a noastră nuntă,
Bătrâne Olt! – cu buza arsă
Îţi sărutăm unda căruntă.
În cetăţuia ta de apă
Dorm cântecele noastre toate
Şi fierbe tăinuita jale
A visurilor sfărâmate.
Tu împleteşti în curcubeie
Comoara lacrimilor noastre,
Şi cel mai scump nisip tu-l duci
În vadul Dunării albastre.
La sânul tău vin, în amurguri,
Sfioase, fetele fecioare,
Şi dimineaţa vin neveste
Cu şorţul prins în cingătoare –
Şi vin păstori cu gluga albă,
Din fluier povestindu-şi dorul –
Şi câte cântece şi lacrimi
Nu duce valul, călătorul..
Drumeţ, bătut de gânduri multe,
Ne laşi atât de greu pe noi,
Îmbrăţişându-ne câmpia,
Te uiţi adesea înapoi.
Aşa domol te poartă firea,
Căci duce unda-ţi gânditoare:
Durerea unui neam ce-aşteaptă
De mult o dreaptă sărbătoare.
Demult, în vremi mai mari la suflet,
Erai şi tu haiduc, moşnege,
Când domni vicleni jurau pe spadă
Să sfarme sfânta noastră lege;
Tu, frate plânsetelor noastre
Şi răzvrătirii noastre frate,
Urlai tăriilor amarul
Mâniei tale-nfricoşate.
Cum tresăreau încremenite,
În jocurile lor buiestre,
Oştiri cu coifuri de aramă
Şi roibi cu aur pe căpestre
Când la strigarea ta de tată
Grăbeau din codri la poiene,
Strângând săcuri a subţioară,
Feciorii mândrei Cosânzene.
Zdrobită-n praf, murea arama,
Şi codrul chiotea, viteazul;
Iar tu, frăţine, mare meşter,
Biruitor frângeai zăgazul
Şi, -mbujorându-te la faţă,
Treceai prin văile afunde,
Încovoindu-ţi îndărătnic
Măreţul tău grumaz de unde.
Slăvite fărmituri a vremii,
De mult v-am îngropat văleatul..
Neputincios pari şi tu astăzi –
Te-a-ncins cu lanţuri împăratul.
Ca unda ta strivită, gemem
Şi noi, tovarăşii tăi buni,
Dar de ne-om prăpădi cu toţii,
Tu, Oltule, să ne răzbuni!.
Să verşi păgân potop de apă
Pe şesul holdelor de aur;
Să piară glia care poartă
Înstrăinatul nost’ tezaur;
Ţărâna trupurilor noastre
S-o scurmi de unde ne-ngropară
Şi să-ţi aduni apele toate –
Să ne mutăm în altă ţară!

Ro-Mania - Mă Dusei Să Trec la Olt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă dusei, da mă dusei să trec la Olt,
Mă dusei, da mă dusei să trec la Olt,
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot, la, la, la, la, la, la, la..
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot, la, la, la, la, la, la, la..
Dar podariul, dar podariul îmi cere-un zlot,
Dar podariul, dar podariul îmi cere-un zlot,
Și pe-a mea și pe-a mea și pe-a mea mândră de tot, la, la, la, la, la, la, la..
Și pe-a mea și pe-a mea și pe-a mea mândră de tot, la, la, la, la, la, la, la..
Dar decât, dar da decât să-i dau un zlot,
Dar decât, dar da decât să-i dau un zlot,
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltul-n înot, la, la, la, la, la, la, la..
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltul-n înot, la, la, la, la, la, la, la..
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mare,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mare,
M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare, la, la, la, la, la, la, la..
M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare, la, la, la, la, la, la, la..
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mic,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mic,
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt voinic, la, la, la, la, la, la, la..
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt voinic, la, la, la, la, la, la, la..
Strofa pentru varianta studențească:
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai lent,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai lent,
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt student, la, la, la, la, la, la, la..
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt student, la, la, la, la, la, la, la..

Radu Gyr - Cozia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamna, gemând pe ape despletite,
trosnește, lung, din bârne, ca o plută.
Oltul, vâlvoi. Dar seara ca un schit e,
și munții i-aduc smirnă ne-ncepută.
Când bate cozianul din nuceturi
cu duh amar de nuci în desfrunzire,
în fundul serii se deschid sipeturi
și cad inele mari pe mânăstire.
Pădurile cu chică de beteală
se roagă-n șoaptă lângă paraclis.
Vopsit pe veac cu umbre lungi de vis,
tresare voievodu-n zugrăveală.
gătit în adămascuri și dulamă
și la genunchi cu pajuri bizantine.
Sub somnul Lui – lupoaice de aramă –
s-au tolănit zbârlitele Rovine.
Sfinții și-au pus stiharul și călțunii
și calcă lin cu pași de chiparoasă.
În jeț stă Maica-Domnului sfioasă
și numără mătăniile lunii.
Tăcerile au mâini de sticlă vie
și mătăsoși botfori de albăstrimi.
În noaptea asta, la arhondărie,
trudit de drum, adoarme-un heruvim.

George Coșbuc - Dunărea și Oltul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dunărea vorbea cu Oltul:
– „Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu -.”
Plouă mult la voi la munte,
Sate și câmpii de-neci,
Ori ți-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?”.
– „Rup și maluri câteodată
Și fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, și-i păcat!.”
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi și țări și munți frumoși,
Neamuri ce-și vorbesc ferice
Graiul din strămoși.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viața
Și de soarta lor.
Vezi și-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene și mândre fete
Și flăcăi voinici.
Și ți-e dragă țara asta
De români, căci te iubesc –
Dar tu nu cunoști de-a-ntregul
Neamul românesc!.”
Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre șes cobor,
Căci de unde vin, e spaimă,
Groază și fior.
Tot români sunt și pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor și astăzi
Jugul este pus.
Ei n-au voie să-și vorbească
Graiul strămoșesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Sulițele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepți sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!.”
Ah, de mila lor eu, maică,
Vin așa de tulburat,
Și de ciudă pe dușmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec și mal și oameni,
Nu mai știu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!”

George Coșbuc - Cântecul Cel Vechi al Oltului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

– „Vine, tată, Oltul mare;
Malul stâng de-abia-l zăresc.”
– „Las’ să vie Oltul mare,
Că, români de când trăiesc,
Oltul tot la piept ne are
Și-i al nostru și ne știe
Și nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, las’ să vie
Că ni-e sol dumnezeiesc.”
– „Vine, tată, Oltul mare,
Brazi trăsniți rostogolind.”
– „Las’ să vie Oltul mare,
Căci tătarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cărare
Și n-au inimă să-l treacă
Și sperieți se-ntorc și pleacă,
Cu noi horă nu se prind.
Las’ să vie, că-i îneacă,
Neamul nostru mântuind.”
– „Vine, tată, Oltul mare,
Și cu sânge-amestecat.”
– „Las’ să vie Oltul mare,
Că mulțimi de oști tătare
El pe mal a apucat.
Lifte poartă, lifte duce,
Lifte, bată-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Las’ să vie să-i apuce
Că ni-e scut de Domnul dat.”

Zavaidoc - Foaie Verde Firul Ierbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, foaie verde firul ierbii,
O, mă sui pe dealul Cernii
Lino, Leano,
Unde cântă puiul mierlii
Lino, Leano,
La puica cu ochii negri!
Of, m-a mâncat, mănca-o-ar viermii!
O, mi-a mâncat polii și francii!
Lino, Leano,
Mi-a mâncat polii și francii!
Lino, Leano,
M-a mâncat, mănca-o-ar dracii!
O, hai mândro să trecem Oltul,
O, să schimbăm vorba și portul!
Lino, Leano,
C-aici nu ne priește locul,
Lino, Leano,
C-aici nu ne priește locul!

A. U. G. - Memoriam Nr. 18

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

*„Oltenii lui Tudor”- 7 iulie 1903*.
Vine-un chiot dinspre munte, vine freamăt din păduri.
Tudor domnul vine-n frunte, cu mulțimea de panduri!.
Iar din Jiu, din apa sfântă, iese cântec vitejesc,.
Și cu glas să surle cântă tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară, să-și adune-olteni destui,.
Țara s-o vedem noi iară veselă pe urma lui.
Mândra patrie română nu sub braț de oameni slabi,.
Ci voinică și stăpână cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete, cârduri negre se-nvârtesc.
Și se zbat de-atâta sete și de foame se izbesc:.
N-or s-aștepte-oltenii rugă să le dea de hrană-n văi.
Oh, ciocoi, te-ajung în fugă toți răzbunătorii tăi!.
Cine vrea părtaș să fie dreptului pe-acest pământ.
După Tudorin să vie că-i trimis de Domnul Sfânt.
Să ne scape-acum odată de ciocoi, căci Dumnezeu.
Însuși s-a pornit să-i bată, cum ne bat și ei mereu.
Ridicați, români, Dreptății steag cu sfântul George-acum.
Sfintei Legi și libertății faceți-i odată drum!.
Cine nu-i cu voi, să știe că izbit va fi de voi,.
De cei strașnici în mânie și din leagăn de eroi.
Domnul Tudor să trăiască sus cu toții, pui de lei!.
Pentru țara Românească, pentru drepturile ei!.
A-mbrăcat cămașa morții domnul Tudor, ca Hristos,.
Dar schimba-va pasul morții, va trânti dranii jos!.
*am zis să mai repet o dată strofa 6 pentru că mi s-a părut mie că ar da bine*.
*știu că era „pasul sorții” dar eu sunt A. U. G. și îmi permit să schimb versuri cum vreau eu*.
*”O scrisoare de la Muselim-Selo”- 20 mai 1901*.
*rOgHeR tHaT*.
Măicuță dragă, cartea mea găsească-mi-te-n pace!.
Pe-aici e vânt și vreme grea, și-Anton al Anei zace.
De patru luni, și-i slab și tras, să-l vezi, că-ți vine plânsul,.
Că numai oasele-au rămas și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război și moarte-aici, nu șagă:.
Cădeau pe dealuri, dintre noi, ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera, un plumb simții că vine.
Și n-avu loc, cât larg era, decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot că nu va trece luna.
Și-oi fi scăpat de-aici detot. Dar vezi te rog de una:.
Să nu mai faci cum ai făcut s-aduni la tine satul,.
De veselă că ți-ai văzut acasă iar băiatul!.
Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi! Hristos să-i miluiască!.
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi o slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având de plată, vorbă-i lasă,.
Că-i voi lucra o zi, oricând, la-ntorsul meu acasă.
Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, cu creștetul cât masa.
O fi acum ștrengar voinic și vă răstoarnă casa?.
Făcutu-i-ați și lui la fel căciulă, cum am vrut-o?.
Aveam o piele-n pod, de miel, doar nu veți fi vândut-o?.
Nevestei mele să-i mai spui să-mi cumpere o coasă,.
Cea veche nu știu este-ori nu-i și-o fi acum și roasă.
De când rugina scurmă-n ea. Să-mi văd, o date-ar sfântul,.
Cum cade iarba-n fața mea și-mi bate-n plete vântul!.
Ea lupte-se cum biet o știi, c-așa ne dete soartea,.
Că și noi ne-am luptat pe-aci cu greul și cu moartea;.
Dar l-a ajuns și pe harap blestemele și plânsul,.
Că noi i ne-am ținut de cap și-ntrarăm după dânsul.
Și i-am făcut, măicuță, vânt! L-am scos detot din țară,.
Măcar stătea pe sub pământ și nu ieșea pe-afară.
Și-am prins și pe-mpăratul lor, pe-Osman nebiruitul,.
Că-l împușcase-ntr-un picior și-așa i-a fost sfârșitul.
Păi, ne ținea pesemne proști, să-și joace hopa-tropa,.
Că nu puteam să batem oști! Dar poate taica popa.
V-a spus de prin gazeturi tot el cum și-a dat juncanii?.
Acum i-aș cumpăra, să pot, dar nu mai am, azi, banii.
Mă doare-n piept, dar nu să țip, și-așa mi-e dor de casă,.
Și-aș vrea să plec, dar nu e chip că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu știu cât o lună chinuită,.
Și-o să te strâng de după gât, măicuța mea iubită..
Așa mi-a spus Ion să-ți scriu, iubească-ți-l pământul!.
Și-am tot lăsat, pân-a fost viu, și-mi țin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu, c-așa e la bătaie.
Și-am scris această carte eu, căprarul Nicolae.
*”Cântecul cel vechi al Oltului”- nu se știe anul*.
Vine, tată, Oltul mare; malul stâng de-abia-l zăresc.
Las să vie Oltul mare, că, români de când trăiesc,.
Oltul tot la piept ne are și-i al nostru și ne știe.
Și nu bate cu mânie Malul cel basarabesc.
*vine mare, las să vie că ni-e sol dumnezeiesc.*
Vine, tată, Oltul mare, brazi trăsniți rostogolind.
Las să vie Oltul mare, căci tătarii-ncoace tind,.
Dar li-e Oltul în cărare și n-au inimă să-l treacă.
Și sperieți se-ntorc și pleacă, cu noi horă nu se prind.
*las să vie, că-i îneacă, neamul nostru mântuind.*
Vine, tată, Oltul mare, și cu sânge-amestecat.
Las să vie Oltul mare, că mulțimi de oști tătare.
El pe mal a apucat. Lifte poartă, lifte duce,.
Lifte, bată-i sfânta cruce; Oltul capul le-a mâncat!.
*las să vie să-i apuce că ni-e scut de Domnul dat.*
A. U. G. 2021.
-.. – / -. -. -. /. -. / -. -. -. -.. – -.
-.. -. -. / -.. -. -.. / -.. – /. -. -. – / -. -. /.. -.. -. – /. -. -. – –. –. -.. – –

Adrian Păunescu - Curgi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu! Urgia tutelară
a acestui veac nu face
gura mea să strige-n pace:
ne mutăm în altă țară.
Vom striga a doua oară:
ne mutăm la noi în țară.
De făcut atâta este:
să zidim această țară
pân’ la munții ei și peste,
prin urgia tutelară
a acestui veac când iară
se dă foc, se smulg căpestre.
Nu! Mutatul nu ni-i rostul,
rostul ni-i să fim aici,
să clădim destinul nostru,
ca și când l-am înnădi,
de-un destin solar. Deși..
Oltule, voiam să-ți spun
că rămânem. Treci în voie,
fie timpul rău sau bun,
nu suntem Arca lui Noe.
Noi avem de făcut țară,
tu atâta ai: prin furci,
mergi spre Dunărea amară.
Te rugăm frumos să curgi.