Salvatore Quasimodo – Oglinda (Varianta)

Și iată-i pe trunchiei sparg pietre:un verde mai nou decât iarbacă inima se odihnește:trunchiul părea deja mortînclinat pe râpă.Și totul mi se pare miraculos;și eu sunt acel nor de apăcare reflectă astăzi în șanțurimai albastră decât bucata sa de cer,verde care desparte coajacă până în seara asta nici nu era acolo.