odaia asta

Nopțile sufletului meu sunt greleCum ceru-n dricul verii fără stele,Nu mai e nimeni pe nume să mă cheme,Până și margaretele par pale crizanteme.Pașii tăi îi aud prin inimă umblând,Iar podul palmelor ți-l simt pe frunte blând,Mi-s clipele ca buzele uscateDe-atâta jale câtă ninge din mușcate.Unde-s degetele tale ce mângâiau ușoare,Să plouă iarăși peste ele soare?Povestea … Citește mai mult