octavian goga mucenicii

V-a doborât alături deopotrivăAmarul trudei fără de hodină.La căpătâiul vost’ într-un opaiţ,Domol clipeşte-un sâmbure de lumină.Din cetăţuia strălucirii, lunaŞi-a pogorât sfiala prin fereastră,Ca să vegheze aşternutul maşterÎn care doarme trudnica nevastă.Biet mucenic neistovit al pâinii!La sânul ei, îţi luminează lunaUn prunc de-o zi, învăluit în scutec,Ce te-a-nfrăţit cu ea pe totdeauna.Tu simţi chemarea gliei milostiveŞi … Citește mai mult