Nahapet Kuceac – Meduza

Sunt ochiul – ești lumina: solară mângâiereFără de care ochiul se-ntunecă și piere.Ești unda – sunt meduza, în unda străvezieSclipind ca o imensă podoabă argintie….Învolburată undă pe prunduri dac-o poartă,Podoaba se preschimbă în sloi de sticlă moartă.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii