Dan Botta – Străinul cu Ochi de Genune
Treceam cândva călarePe-un aspru drum de munte,Pe triste culmi cărunte,În lume călător.Când, ostenit de lungaPrăpăstioasa cale,Dădei de-o verde valeCu chip fermecător.Se aplecau asupra-iPini uriaşi de strajă,Şi fremăta în vrajăUn plop sub sure stânci.Şi-ntunecatul verde,Şi gloria alpină,Şi limpedea lumină,Cântau cântări adânci.În marginea cărăriiO casă se-nălţase,Şi muşchiul de mătaseŞi vâscul o-mbrăca.Şi-n şoapta unei muziciNeauzite încă,În liniştea adâncă,O … Citește mai mult