Daniel Vişan-Dimitriu – Pragul Spre Uitare
Privește-i ochii și ascultăDurerea din tăcerea lor:E prea adâncă și prea multăUitare-n tulbure izvor.Aceiași ochi priveau odată,Atât de ageri și curați,C-o dragoste nemăsurată,Spre tine și spre cei doi frați.Și v-a crescut privirea-ceea.Creșteați frumos, creșteați cu ea,V-a fost un far în odiseeaCe-n viață vi se așternea.S-a ofilit când, fiecare,Din fața ei a dispărutȘi-o ușă-n pragul de … Citește mai mult