ochi de argila

Cât vezi cu ochii: numai cerŞi flota norilor gonaci.La ancoră câţiva copaci,Pe ţărmul marelui mister.Te simţi grăunte de piper,Gândac, în iarbă cu gândaciÎn care, trup şi suflet, zaciPrivind luceafărul străjer.Dar – uimitoare biruinţă –În miligramul de fiinţă,Un martor cerul şi-a ales.Căci de n-aţi fi, voi, ochi de-argilă,Ar fi lipsită de-nţelesNemuritoarea lui vigilă.