ochi ceresti

Credeam c-albastra cerului culoarecoboară-aici, pe Terra-ntunecată,din când în când, iar suferinţa-mi toatădulceaţă vrea să ia din orice floare.Şi dorul meu aprins, în zi cu soare,un fluture a întâlnit odată,dar el era doar umbra aruncatăde-al meu delir când somnul nu apare.Voi, ochi cereşti, privirea voastră catăde sus, ca cerul, spre pământul carese-ascunde-n noaptea neagră şi senină … Citește mai mult