ochi care plang

Cincinat Pavelescu – Poema Ochilor

de

Sunt ochi adânci ca un păcatCe-ascund sub gene de-ntunericUn vis, în negrul lor misteric,De-a pururi alb și nepătat.Sunt ochi cu ape de smarald,Verzi, limpezi, reci ca valul mării,Și poate-n ei un suflet caldȘi-neacă tainele-ntristării.Sunt ochi de palidă virgină,Parcă măriți de suferinți,Ce-aruncă umbră peste minți,Din mângâioasa lor lumină.Sunt ochi în care amintireaIubirii ce i-a chinuitÎn globul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Noaptea Ochilor Ce Plâng

de

Cărarea Lunii-mi ispitește pasulSpre apele în care se răsfrângMisterioasele chemări din glasulAscuns de noaptea ochilor ce plâng.Pe raze reci, cu pași ca un ecou,Îmi rătăcesc privirile spre LunăȘi ruga-n cer, nemaivoind, din nou,Năvala norilor să o apună.Ca într-un vis, mă-ndrept spre-a ta chemareȘi îmi închipui că te voi găsiPrivind sfios a razelor cărare,Cu stele-n ochii … Citește mai mult