obscuritate – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Posedatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Soarele-i sub o pânză cernită. Ca el,
Luna mea, viaţa mea, tu ascunde-te-n umbră!
Poţi să dormi, să fumezi, să fii mută şi sumbră
Şi plonjează deplin în Plictisul mişel;
Te iubesc infinit! Şi chiar astăzi, haihui,
Ca o stea ce-a scăpat de-a eclipsei trufie
Du-te ţanţoş acolo unde-i doar Nebunie
Tu, pumnal minunat, ce-a lăsat teaca lui!
Aprinde-ţi pupila din vechi lampadare!
Şi-aţâţă dorinţa-n ocheade vulgare!
Îmi placi pe de-a-ntregul, morbidă, nebună;
Poţi fi orice lucru, zori de ziuă sau nor;
Şi n-am nicio fibră în trup să nu spună:
„Dragul meu Belzebuth, cât de mult te ador!”

Charles Bukowski - Semnificația Era Obscură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a spus:
Suntem căsătoriți de 30 de ani.
Și cum vă explicați succesul acesta
marital? l-am întrebat.
Amândoi scoatem pasta de dinți
din tub apăsând pe partea lui de jos,
mi-a explicat.
A doua zi dimineață
când mă spălam
am apăsat pe partea de jos
a tubului.
Bineînțeles, cum locuiesc
sigur, semnificația mi s-a părut
obscură.
Cum îmi pare
de obicei.

Iacobuş Leonard - Obscuritate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plimbându-se un vânt de toamnă,
Pe lângă salcia ce plânge,
Văzu o lacrimă de sânge
Sub ochii celei ce o varsă.
Iubirea e irațională,
Asemenea sutelor de ploi,
Ce se aruncă peste noi,
Și ne doboară ca o boală.
Există inimi care poate nu se mai găsesc
Și buze reci care așteaptă stingherite,
Știind cu-nflăcărare că au fost menite,
Să-nchidă alte buze reci, ce se lipesc.
Prin marea asta de nimicuri,
Caut și eu rătăcitor,
În goana, privirilor,
Chiar ai iubirii picuri!
Căci printre pomii-nmărmuriți,
Treceam adeseori,
Mergeam nestingherit și parcă,
Tot simțeam,
Că liniștea domnea, iar eu știam,
Că dintre tufele spinoase,
Pot crește și flori.
Cer înnorat, vânt domolit,
Părând că singur ești, cu timpul care,
Aruncă-n preajma sa
O greutate-atât de mare,
Iar ea văzându-te te-a ocolit!
Poți trăi secole cu-acest gând,
De-ai vrea să mori, nu ești lăsat,
Brusc ești împins de soarta grea
Și limitat,
Să stai cu sutele de ani,
În fața unui rând.
De-ncepi să fugi, cândva în timp,
Tot vei cădea,
Te temi deodată de solitarism,
Rişti să postezi figuri
De-un înghețat cinism,
Sperând că va veni din cer, spontan,
Chiar ea!
Oprindu-te în fața ei, se poate
Că nu vei fi capabil s-o săruți,
Ori nu vei ști de vrea să o asculți,
Și tot pierzându-ți vremea cu regrete,
Vei realiza că ai în fața ta Obscuritate.
Nu îi pot spune suferință,
Timpului ce a trecut,
Însă atât de rău îmi pare,
Că n-o pot lua de la-nceput.
A fost un vis, plăcut, se pare,
Ce nu părea să fi sfârșit,
Scăpând din lumea asta mare
Îmi pot da seama c-am greșit!
Căci neputința ce-o aveam
Mereu pe-acest pământ,
În vis eu nu o mai simțeam,
Fiind spulberată de-un cuvânt.
Simțeam că parcă,
Nu voiam să mă trezesc,
Și dându-mi seama,
Mă tot plimbam prin Paradis,
Mă despărțeam încet, încet,
De tot ce-i omenesc,
Voiam să evadez pe veci,
Voiam să nu mai ies din vis!
Și de ce nu?!.. să nu fi vrut?
Doar să fi fost nebun..
Gândindu-mă la ce-am avut,
La tot ce-i mai frumos și bun!
În orice clipă, doar cu ea,
Prin orice loc de-aș fi trecut
Zâmbeam tăcut, și ea zâmbea,
Totul era așa plăcut.
Dar mă trezeam, ce suferință!
Fiind nevoie să revin,
La viața mea de neputință,
De lungi regrete și de chin.
Ce lungă pare noaptea!
Ce taine mari ascunde!
Punând capul pe braț,
Adorm și cad în vis,
Și umblu ne-ncetat
Și-n inimă-mi pătrunde,
Sublima mea fecioară,
Ce stă prin Paradis!

Nazim Hikmet - Drept o Cinstire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Precum un plumb, sunt vremuri de obidă!
Tu strigă
strigă
strigă
la ele să răcnești.
Aleargă
te conjur
tot plumbul
să topești.
Și el părea să spună:
– Veți deveni cenușă și tu, și glasul tău!
Drept o
cinstire
împreună
împreună.
Multe
necazuri
fără de
sfârșit.
Iar inimile
voastre
și urechile
sunt
surde.
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă.
Și glasul meu îngână:
– Voi fi cenușă
Drept o
cinstire
împreună
împreună.
De n-am să ard
de n-ai să arzi
de nu vom arde,
atunci
cum
va ieși
din scumpul
obscur
la lumină.
Precum pământul însărcinat sunt vremuri.
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă.
Tu strigă
strigă
strigă
la ele să răcnești.
Aleargă
te conjur
tot plumbul
să topești…
Kerem gibi.
Hava kurşun gibi ağır!
Bağır
bağır
bağır
bağırıyorum.
Koşun
kurşun
erit-
-meğe
çağırıyorum.
O diyor ki bana:
— Sen kendi sesinle kül olursun ey!
Kerem
gibi
yana
yana.
«Deeeert
çok,
hemdert
yok»
Yürek-
-lerin
kulak-
-ları
sağır.
Hava kurşun gibi ağır.
Ben diyorum ki ona:
— Kül olayım
Kerem
gibi
yana
yana.
Ben yanmasam
sen yanmasan
biz yanmasak,
nasıl
çıkar
karan-
-lıklar
aydın-
-lığa.
Hava toprak gibi gebe.
Hava kurşun gibi ağır.
Bağır
bağır
bağır
bağırıyorum.
Koşun
kurşun
erit-
-meğe
çağırıyorum…