oblon

IOblonitu-mi-a fereastraGerul, cu-a lui flori de gheață,Și, în toată casa asta,Eu sunt singura viață.Dac-ar fi un foc în sobă,Mi-ar părea că suntem doi,Aș mai sta cu el de vorbă,Mai uitând cele nevoi.Ne-am pricepe-n noi plânsul,Eu cenușă, el scântei,Câte nu mi-ar spune dânsulDin poveștile cu zmei!Anevoie vremea treceCând urâtul greu te-apasă.Ce ursuză-i vatra rece!Parc-aș sta c-un … Citește mai mult