Nichita Stănescu – Obediența

Când văz cum trece păsăretultriunghiular și fâlfâindși-auz cum urlă lin gornetullehuz, un aer trimbulind.Și vechii prieteni nu mai suntdecât o vagă-nchipuireși-mi cântă pe acest pământpopimea numai „deus irae”.Numai atunci, numai acum,numai cândva, ce-a fost odatăcu spiță lungă și de fumla crivăț poate voi fi roată.