oameni gaunosi – Versuri.pro

Ts Eliot - Oameni Găunoși - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ochii pe care nu-ndrăznesc a-i întâlni-n vise
În împărăția de vis a morții
Aceia n-apar nicicând:
Acolo, ochii sunt
Lumina soarelui pe-o coloană frântă
Acolo-i un copac în legănare pesemne
Și vocile sunt
În al vântului cânt
Mai distante și mai solemne
Decât o stea care nu mai cuvântă.
Aș vrea să nu fiu mai aproape
În împărăția de vis a morții
Aș vrea de asemenea să port ca pe
Niște travestiri deliberate
Pielea de corb, strai de guzgan, prăjini încrucișate
Pe-un câmp
Fiind cum este vântul poate
Nu mai aproape –.
Nu acea-ntâlnire pe vecie
În crepusculara-mpărăție

Ts Eliot - Oameni Găunoși - I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noi suntem oamenii găunoși
Noi suntem oamenii-mpăiați
Unul de altul rezemați.
Cu căpățâna-ndesată de paie. Vai-vai!
Vocile noastre uscate când sună
La șoptirea-mpreună-s
Tăcute și fără noimă de-odată
Ca vântul prin iarba uscată
Ori labele guzganilor pe sticla pisată
În pivnița noastră uscată.
Chip fără formă, umbră fără culoare,
Forță paralizantă, gest-nemișcare;
Cei care-au trecut
Cu ochii lor spre-mpărăția cealaltă a morții
De noi aminte-și aduc, de și-aduc, nu ca suflete
Violente pierdute, ci doar – ciudați –
Ca de oamenii găunoși
De oamenii-mpăiați

Ts Eliot - Oameni Găunoși - III

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aceasta este țara moartă
Aceasta-i țara cactușilor, poate
Icoanele de piatră-aici-nălțate
Aici primesc tăcute și absorb
Implorarea mâinii unui mort
Sub o stea ce scapătă departe.
O, i-așa!
În cealaltă-a morții împărăție
Te trezești singur cândva
La ora când noi
Tremurăm de duioșie
Buze care-ar săruta
Înfiripă rugăciuni la pietre sparte.

Ts Eliot - Oameni Găunoși - V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Uite-n jurul părului țepos cum ne-nvârtim viața
Păr țepos, păr țepos
Uite-n jurul părului țepos cum ne-nvârtim viața
La ora cinci dimineața.
Între idee
Și realitate
Între mișcare
Și acțiune
Umbra cade.
Căci a Ta e-mpărăția.
Între concepție
Și creație
Între emoție
Și reacție
Umbra cade.
Viața-i foarte lungă.
Între dorință
Și spasm
Între potență
Și existență
Între esență
Și coborâre
Cade Umbra.
Căci a Ta e-mpărăția.
Căci a Ta este
E viața
Căci a Ta e-mpă…
Așa se sfârșește lumea
Așa se sfârșește lumea
Așa se sfârșește lumea
Nu cu un pocnet ci cu un scâncet

Ts Eliot - Oameni Găunoși - IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aici ochii lipsesc
Aici ochi nu clipesc
În această vale-a stelelor în agonie
În această găunoasă vale pustie
Frântă falcă-a pierdutelor noastre chei de-mpărăție.
În ultimu-acesta loc de întâlnire cuminte
Bâjbâim împreună
Și ne ferim de cuvinte
Pe malul său râul umflat ne adună
Fără văz, până ce – contururi –
Ochii reapar
Ca steaua de-apururi
Trandafir cu multe foi
La-mpărăția-ntr-amurgind a morții
Speranța doar
A celora pe dinăuntru goi.