Rainer Maria Rilke – O Sibilă
O numeau bătrână, odinioară,Dar rămase, pe drum se plimba zilnic.Şi statura-i se schimbaşi o socoteau pădure rarădupă veacuri multe. Însă ea,pe aceleaşi locuri, neschimbată,ca o citadelă-ntunecată,naltă şi pustie se vedea;stând cu vorbele, ce nepăzite,fără vrerea-i tot sporeau, ţipând,o înconjurau zburând rotat,pe când cele ce revenite-n rândsub orbita ei, întunecatstau de noapte pregătite.