o noapte de toamna

Unde eşti, zi care-atunci ai apus?Colină-n septembrie, iată-mă susÎn vântul stârnit ce făcea frunza să cadă,Dar scufundat în liniştea din copaci şi din nori –Omagii ale nopţii de toamnă, cocoriTreceau peste copilul-iscoadă.O, ceas depărtat, un cântec de laudă ţie!Cu gât alungit marile păsări zburau prin tărie.Copilul le striga, de jos, un cuvânt.Ele ţivliau strident şi … Citește mai mult