o de-am putea

Doamne, când va fi lumină-afară!Ploaia zuruie prelung și doare,Pe sub ochii lumii fără zareLacrimile albii își săpară.De la soare așteptăm, în ploaie,Un alint melodios de șaluri,Din mizeria fiertelor gunoaie –Să se-nvoalte clare idealuri.Ce e-n noi decât un lut de țintirim?Unde – gând și unde – tină?Ca ferești prin care să privimNici o clipă n-avem de … Citește mai mult