numele – Versuri.pro

Jorge Guillen - Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zori pure. Orizontul
Pleoapele-și deschide
Să vadă. Ce? Vechi nume.
Stau calme pe patina
lucrurilor. Și astăzi
Roza se cheamă încă
tot roză, și-amintirea
trecerii sale, grabă.
Zor de-a trăi mai mult.
Spre lungi iubiri ne-avântă
această forță aspră
a Clipei cu pas sprinten,
care-atingându-și ținta
fuge strigând: Nainte!
Atenție! Atenție!
Voi fi! Voi fi! Voi fi!.
Și rozele? Pleoape
Închise: orizontul
final. Poate nimicul?
Dar numele rămân.

Gheorghe Tomozei - Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Numele ei,
Cu silabe reci, dezvelite
Brusc țâșnind din memoria
Mea
Cum labele faraonului
Ieșind afară din piramidă
Prin hubloul trepanat
De hoți
Antici…

Gicu Cimbir - Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce cântec dulce e numele tău
L-am pus pe note, și-l repet ades
La bine, de mai multe ori la rău
N-am între alte nume de ales.

Prea bine simt, ba chiar și înțeleg
Zadarnică este speranța mea
Nu pot nicicum să-ți aparțin întreg
Tu-ntreagă mie de asemenea.

În suflet eu demult m-am resemnat
E ca-mplinirea unei crunte legi
Dar totuși recunosc ce-ai însemnat
Și mai însemni și astăzi de nu negi.

Tu pentru mine cântec luminos
De care n-am mai auzit nicicând
Îl murmur în surdină și sfios
De multe ori îl savurez tăcând.

Nu buzele sau glasul meu dogit
Îl strigă sau îl chinuie banal
Ci inima de când l-a îndrăgit
Îl murmură ca pe un ritual.

Ce cântec dulce e numele tău
L-am pus pe note, și-l repet ades
La bine, de mai multe ori la rău
N-am între alte nume de ales.

În suflet eu demult m-am resemnat
E ca-mplinirea unei crunte legi
Dar totuși recunosc ce-ai însemnat
Și mai însemni și astăzi de nu negi.

Tu pentru mine cântec luminos
De care n-am mai auzit nicicând
Îl murmur în surdină și sfios
De multe ori îl savurez tăcând.

Lucian Blaga - Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ziua câteodată, uneori și noaptea,
venind din occident spre țara dimineții,
prin mine numele meu trece.
Pe unde largi, bătând eterul,
prin stratosferă numele meu trece.
Și prin azurul crud.
Și prin tăria ceții.
Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul,
eu nu-l aud.
Încredințat pământului voi sta cândva,
mai nemișcat decât o stea.
Odată voi zăcea-n ținut întunecat.
La fel va trece numele
și prin mormântul meu, câteodată!
Și nu-l voi auzi.
Aceasta preafiresc va fi.
Tulburător rămâne ce mi-i dat.
Tulburător e că nici azi, trăind,
nu am putința să cuprind
apelul depărtat.
E numele, al meu și-al orișicui,
într-adevăr atâta de străin
de-alcătuirea și ființa noastră,
că poate-așa pe lângă noi să treacă,
și poate-așa prin noi să treacă,
părând să tacă?.
Atuncea numele e mai puțin
decât chemarea ce-ar suna prin țara Nimănui,
și mai puțin decât o umbră.

Ana Blandiana - Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cât de străin mi-e numele meu,
Nu-i nicio ființă pe care s-o cheme astfel,
Nu înțeleg cum și-a permis să m-aleagă,
Cum m-am închis, de bună voie, în el.
Poveste stângace o să plec, o să trec
Și-o să rămână uzurpator în locul meu
Acest cuvânt lipsit pentru mine de sens
Al cărui înțeles, pentru ceilalți, sunt eu.
Cântec mereu fragmentat și reluat mai scrâșnit
Cărora alții-i găsesc melodie și-i bat darabana,
Cântec pe care-l aștept și de care mă mir
Ca de o rimă, prea feminină, în ana.
Viața întreagă pentru o viață de-apoi
Neînțeleasă și istovitoare de-acum,
Destin strivitor și zadarnic, lăsându-mi doar dreptul
Orgolios să mi-l asum.
Dar printre semințe și ierburi, printre viermi și albine
Nu se poate să nu am eu însămi un nume
Pe care nu pot să-l discern din vacarmul
Prăvălit peste mine anume.
Totul se-nvârte, și curge, și cântă
Triumfătoare legi de care-s inapt
Și împotriva cărora nu pot decât să adorm
Ca să visez cum mă cheamă de fapt.