nucul

George Coșbuc – Nucul

de

Tot mai ceri puțin-rămaseiInimi să mai simtă mult?Nucule din dosul casei,Tot al meu și-aici și-airea:Ziua-n vânt îți văd doinirea,Noaptea ți-o ascult.Umbra ta-nvelea rotundăMasa cea de nu-știu-când,Și-amândoi pe banca scundă,Eu robind suflarea-n gură,Și, eu acu-n cusătură,Mamă-mea cântând.Jale tu, din legănatăDoină, ce de-amar omori!Dar tu știi că niciodatăNu cântam, urmându-i cântul,Numai, nuce tu, și vântulO-nsoțeai aori.Și-urmărind fugara-mi … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Nucul

de

Același loc iubit umbreștiȘi-un colț de cer întreg cuprinzi,Nuc falnic, strajă din povești,Deasupra casei părinteștiAceleași crengi întinzi.De veacuri fruntea nu ți-o temi,Ții piept când vin furtuni năvalO, de-ai putea să mai rechemiLa poala ta și-acele vremiDe trai patriarhal!Acel șirag de mândre veriDe cari mi-aduc aminte-abiaAsemeni unor dragi păreriCe-au legănat în mângâieriCopilăria mea.O, de-ai putea să … Citește mai mult