nori negri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Freamătul Norilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-aș fi știut că pot vorbi cu norii,
M-aș fi legat la ochi, să nu îi văd,
Să îmi închipui că nu-s ei, ci zorii
Sau curcubeul după un prăpăd.
Căci norii negri-mi par, pe cer, povară,
Așa cum cei din suflet pot să-mi fie
Ca o furtună ce-i alungă, iară,
Pe-aceia albi, de dulce armonie.
Dar i-am văzut și, să le spun să plece,
Aș vrea s-o fac și rău nu mi-ar părea,
Căci știu că freamătul din ei va trece
Și vor pleca. Ei.. singuri vor pleca.
Daniel Vișan-Dimitriu
(2 mai 2017, Vol. “Eterna căutare”)

Ryu - Norii Negri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mormânt – piatră de sidef,
Avem timp s-ascultăm natura, da’ n-avem chef,
Zilele ne trec în zbor,
Răzbunare – miere de albine – toți te vor.
Vântul suflă frunza pomului,
Timpul, trupul omului,
„Nevindecări” repetate
Îmi sapă adânc în spirit și-n fapte,
Egoismul mi-e boala cea mai grea,
Pact sangvin cu vremea rea,
Iar suferința a devenit parte din ființa mea
C-atunci când reușesc să scap de ea,
Parcă lipsește ceva,
Timpu-mi fură tinerețea –
Parșiv, da’ legal,
Ca un val
Ce mănâncă din mal,
Zorii mă deșteaptă-mbrățișat cu țepii,
Iar visele mele-s prizoniere-n norii negri.
În aer rece, sub priviri de stele,
Întâmpin singurătatea, alcoolul și noaptea – muzele mele.
Cer în linii
Să nu vină heruvimii,
Mi-am vândut sufletul lu’ Satan la fel ca Paganini,
Unde-s azi am fost și ieri,
Locul meu e nicăieri,
În capitalismul practicat de contemporani
Mă simt ca Shakespeare între canibali,
Da’ n-o să-mi vezi demnitatea lavetă,
Cum n-o să vezi copil cuminte și cioară discretă.
E noapte,
Îmi fac cicatrici adânci pe spate
Cu iluzia că timpul le va șterge pe toate,
Da’ tu privește adevărul, învață să suferi,
E sub ape calme adânci cu nuferi
Și-n vântul crestei din nor,
Pe tărâmuri în care eroii nu mor.

Keri & Butch feat Praetor - Nori Negri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Butch
Închis în întuneric, eu înțeleg ce simți
Cu el vine tristețea, e greu să o eviți
Și nuferii de ieri acum sunt otrăviți
Nu-ți mai aleargă caii rămași nepotcoviți
Știu, astăzi nu îți vine să te ridici din pat
Declinul s-a trezit, zâmbește răsfățat
Mâncare peste haine, dulapul răsturnat
Astăzi e doar un mâine, nemetamorfozat
Singurătatea-ți vine, doar asta îți dorești
De foame parcă ține, cu asta te hrănești
De ce e o întrebare, n-are niciun răspuns
De câte ori faci drumul, de atâtea ori n-ajungi
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci,
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.

Refren (Praetor)
Mi-o ia mintea la joacă, sunt nori
A venit ploaia, s-a strâns atâta apă
Mă întreb, oare mai știi să zbori?
Mi-o ia sufletu-n noapte, e întuneric peste tot
Și nu reușesc să-mi amintesc când m-am pierdut, să mă regăsesc nu mai pot.

Butch
E cea mai rece haină, dispari când te îmbracă
Și malul nu-l mai vezi, e mult prea multă apă
Nimic nu are sens, furtuna asta sapă
Vin mult prea multe valuri și barca ta e spartă
Știu, cerul e îmbrăcat de vulturi cenușii
Speranțele au plecat și umbrele sunt vii
Nu recunoști poteci și drumul nu-l mai știi
Un gând apasă negru pe orizonturi gri
E somnul prea adânc, ai pleoapele de plumb
E camera mai grea și patul parcă-i strâmt
Privirea spre pământ, tăcerea jurământ
Nu vrei niciun cuvânt, viața e doar un vânt
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.