Christian W Schenk – Noi Doi și Cine
O viață îmbrăcată în lianenu se atârnă spânzurată ca o hainăpe primul pom din miriștea vecină.Îți aminteșticum înjuram veciniiacei vecinice ne lăsau a plângecând ne tăiau lianelepe carenoi atârnam în joacămulțumițide fericirea veșniciei noastre?Acuma tu,mai-nainte eu,ne-am despărțit de jurământul sacru.ce-a mai rămassunt doar acei pe carenoi i-am numit:„noi doi și cine…”